Skip to content

Postul Sfintelor Paşti: Pocăinţa

Martie 9, 2012

Chemarea fiului pierdut

Vino, fiul meu iubit,
Din amăgitoare căi,
Ca din nou să te îmbrac
În “podoaba cea dintâi”!

Cu zdrobirea inimii,
Tu bătând la uşa mea,
Voi ieşi atunci cu dor
Spre întâmpinarea ta.

. . . . . . . . . .  continuare

Mărturisirea fiului pierdut

Cheltuit-am pe pământ,
Moştenirea mea la rău
Şi acum nevrednic sunt
Ca să mă numesc “al Tău”!

Cu năravul cel porcesc
Traiul mi l-am irosit
Şi veşmântul sufletesc
În desfrâu l-am ponosit.

. . . . . . . . . .  continuare

Mărturisirea fără îndoială

Un creştin cu simplitate
Râvnitor de mântuire
Se-ntorcea scârbit odată
De la Sfânta mânăstire.

Patruzeci de ani de-a rândul
El mergea la spovedire
La un iscusit Duhovnic,
Neavând nici o jignire.

Dar acum văzând la dânsul
Nişte lucruri de sminteală,
Se-ntorcea creştinul nostru
Plin de multă îndoială:

. . . . . . . . . .  continuare

PORTRETUL POCĂINŢEI care este UŞA MÂNTUIRII

Pentru că sunt multe persoane care caută pocăinţa cu toată inima, însă nu ştiu s-o împlinească aşa cum se cuvine, pentru aceasta fac aici o poză (adică un portret al pocăinţii), ca să fie mai uşor de înţeles pentru toţi. Pe cei care cunosc bine lucrul, îi rog să mă ierte, căci nu caut să mă fac dascăl pentru ei, ci mă gândesc la folosul celor simpli şi neîncercaţi la locul pocăinţii.

. . . . . . . . . .  continuare

 

 

Anunțuri

Comentariile sunt închise.