Skip to content

Sa o ajutam pe Alexandra sa mearga

Octombrie 5, 2012

„Cum vrei s-o naşti: vie sau moartă?”, a întrebat-o scurt doctoriţa, la naştere. Mama, aproape să leşine acolo, pe masă. „Păi vezi şi tu că are şase luni jumate. Dacă alegi să trăiască, vei naşte oricum un avorton”. Mariana Blaga era doar o copilă, avea 18 ani, credea că dragostea ei de mamă va dărâma şi munţii. „Să trăiască, orice ar fi”, a răspuns, fermă. Şi aşa s-a născut Alexandra, cu titlul de „avorton”. Nici 900 de grame n-avea.

„Era mai mică decât o pâine, dar atât de puternică, că mereu o lăsa pe asistentă cu gura căscată. O ţinea într-o mână şi cu cealaltă îi dădea biberon şi striga: ia uite la ea, nici măcar nu e înregistrată şi cu ce poftă poate să tragă din biberon!”, îşi aminteşte mama. Căci pe fetiţa ei n-o înregistraseră în scripte, la fel ca pe toţi copiii. Au trecut-o în documente abia peste o lună, când a luat un kilogram. Şi de abia atunci a început ea să existe, oficial. Dar tot o ţineau la incubator, crezând că moare.

tot articolul, in Jurnalul

Anunțuri

Comentariile sunt închise.