Skip to content

Rugăciuni – Părintele Constantin Sârbu

Aprilie 3, 2013

Te rog fierbinte, o Dumnezeul meu, de a avea milă de cei care sunt căzuţi în tristeţe, de cei care trăiesc în nelinişte şi întuneric, în melancolie şi descurajare, de a avea milă de cei bolnavi, de cei care sunt străini pe un pământ străin, de cei cu sufletul plin de amărăciune şi apăsaţi de sentimentul propriului păcat, de cei pe care îi roade remuşcarea, de cei care sunt neglijaţi, neînţeleşi şi respinşi de toţi, de a avea milă de toţi cei care rătăcesc şi săraci, de cei cufundaţi în adâncul întunericului şi al crimei.

O, Dumnezeule Bun şi Milostiv, această lume care trăieşte departe de Tine, îţi mai poate fi cu adevărat dragă? Îl mai iubeşti Tu pe om?

În adâncurile fiinţei noastre, sufletul nostru se cutremură şi suntem în prada tristeţii fără hotar, când privim pe oameni în faţă cum se urăsc între ei, cum se sfâşie în războaie nedrepte, sângeroase şi crude, cum popoarele cele puternice şi bogate împilează pe cele mici şi fără apărare, cum casele celor săraci se prăbuşesc în iureşul bombelor iar bieţii oameni, câţi mai scapă cu viaţă, înoată în mizerie, flămânzi, goi şi fără adăpost.

O, Dumnezeul meu, o, Dumnezeul meu, fie-Ţi milă de robii Tăi, căci tot trecutul nostru nu este decât un lung şi sfâşietor geamăt de durere, iar toate lucrurile nesfârşit de triste.

Este adevărat că toată suferinţa noastră vine de acolo că Te-am părăsit pe Tine, Izvorul vieţii şi am umblat în voia inimii noastre. Că am crezut în oameni mai mult decât în Tine şi am fost dezamăgiţi, am crezut în prieteni şi am fost înşelaţi şi trădaţi, am crezut în plăceri şi ne-au minţit.
O, Dumnezeul meu, o, Dumnezeul meu, Părinte bun şi îndurător, ai milă de copiii Tăi care rătăcesc fără sprijin pe această vale a plângerii, în suspine şi în suferinţe nemărginite, căci vrem să ne întoarcem la Tine. Primeşte-ne aşa cum suntem: murdari şi păcătoşi şi răi şi trişti. Ajută-ne, întăreşte-ne, mângâie-ne şi ne iartă!

Măicuţă Prea Curată, du rugăciunile noastre înaintea tronului Celui Prea înalt şi roagă-L pe Domnul, Împăratul Slavei, să-şi reverse harul şi puterea asupra robilor Săi, să asculte dorinţele şi cererile noastre sfinte, iar pacea şi lumina Sa să stăpânească în lume, în casa şi în viaţa noastră, acum şi în vecii vecilor.

O, Iisuse, Dumnezeul dragostei nemărginite, o, Iisuse, viaţa mea, aprinde în inima mea focul iubirii Tale!

Dă-mi harul de a mă uita pe mine însumi şi de a putea să mă gândesc numai la Biserica Ta săracă şi la creştinii care sunt necăjiţi şi trişti, acum când stau în genunchi înaintea Ta!

Te rog, o, Doamne Iisuse, pentru toţi cei dragi din familia mea, pentru cei ce mă iubesc şi pentru cei ce mă urăsc pe drept sau pe nedrept, pentru prietenii mei ca şi pentru vrăjmaşii mei, ca să reverşi peste noi toţi harul iertării, al bunătăţii şi al iubirii Tale.

Te mai rog, de asemenea, pentru toţi cei trişti şi fără mângâiere pe pământ, ca să umpli sufletul lor de bucurie, să îndrepţi paşii lor spre cele bune, să-i păzeşti de boală, de tristeţe şi de păcat şi fă, o , Doamne, ca tot ceea ce se întâmplă cu ei să-i aducă mai aproape de Tine.

Fă, o, Doamne Iisuse, ca nimic rău să nu se aşeze între noi creştinii, ca să ne risipească încrederea unuia în altul, ci cu ajutorul Tău, o, Iisuse Bun, să ne iubim unii pe alţii în duhul Bisericii Tale Apostolice, cât mai puternic, cât mai constant şi cât mai dezinteresat, în vecii vecilor!

Amin.

* * *

Doamne Dumnezeul meu, Cel care m-ai zidit şi care mă creşti cu păsările cerului Tău şi mă luminezi cu luceferii Tăi veşnici şi sorii Tăi strălucitori ca aerul veşniciilor; Doamne Dumnezeul meu, care m-ai ocrotit din pruncie şi mi-ai sădit duh fără început şi fără sfârşit şi în inimă mi-ai sădit credinţa cea adevărată; Doamne Dumnezeul meu, care m-ai dăruit cu suflet nepieritor şi cu podoaba minţii mi-ai dat chipul şi asemănarea făpturii Tale, ochi de văzut şi urechi de auzit şi glas ca să-Ţi cânt; Doamne, care nu m-ai părăsit nici o clipă în timpul popasului meu prin viaţă; în toate încercările mele Tu mi-ai fost povăţuitor şi ajutor neasemănat, sprijin şi scut, în toate momentele mele grele, nădejde şi adăpost, în toate năpastele mi-ai fost sprijin şi biruinţă.

Cu Tine în gând, Doamne, străbat mai uşor drumul osândei pământeşti şi nădăjduiesc spre cele înalte.

Cu Tine în suflet biruiesc pe toţi răii şi vrăjmaşii din calea mea.

Cu Tine în inimă îmi alung durerea şi suferinţa, împart, în numele Tău cel Sfânt – după puterile mele – pe care numai Tu poţi să le faci uriaşe, împart – zic – blândeţe şi duioşie, alin chinuri, aduc împăcare şi linişte şi bucurie.

Luminează-mă, Doamne al meu, cu lumina Ta! Tu, care umpli marea de daruri şi cerurile de sori şi luceferi, umple şi sufletul meu cu învăţătura Ta şi dreapta Ta povaţă, în ceas de voie bună şi în ceas de suferinţă şi tăcere.

Doamne, trimite-Ţi gândurile cele bune şi de folos asupra inimilor noastre.

Îmbărbătează-mă, Doamne, Tu, care eşti singura mea nădejde, singurul meu ajutor, singura mea mângâiere, în lupta cea de fiecare clipă şi mă ajută să mă desprind, încet-încet, de lutul greu al întristării, al durerii şi al deznădejdii. Că toate sunt vis, Doamne al meu, vis care se destramă în zorii veşniciei ce se arată.

Nu căuta, Doamne Slăvite, la neştiinţa mea, la nerăbdarea mea care mă tulbură. Luminează-mă şi Te îndură, Doamne, de sufletul meu!

Ajută-mă, Doamne, să mă înalţ şi să zbor sub soarele Tău minunat, în întâmpinarea lumii cu care tare aş dori să ajung tot una.

Ajută-mă, Doamne, Tu care ai cunoscut singurătatea şi durerea şi trădarea şi umilinţa şi chinurile şi suferinţa.

Ajută-mă să trec surâzând prin toate câte îmi sunt date, să sorb până la capăt paharul acesta menit pentru mine, înainte de înălţarea sufletului meu spre lumina cea neînserată.

Amin!

 

Anunțuri

Comentariile sunt închise.