Skip to content

Meditaţii la Săptămâna Mare

Aprilie 17, 2014

Pr. Constantin Sarbu

. . .

Cu ştergarul cu care era încins

Iată clipa cea mai cutremurătoare din câte au fost până acum şi începutul tuturor celorlalte care urmează de aici înainte până la sfârşit. Domnul Iisus Se scoală de la masă, Se dezbracă de hainele Lui, Se încinge cu un ştergar, toarnă apă într-un lighean şi începe să spele picioarele ucenicilor Săi şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

Cu ştergarul cu care era încins.

De multe ori Iisus privea în sus spre ucenicii Săi (Luca 6, 20). Prima dată o făcuse atunci, îndată după ce i-a ales, înainte de ale spune cel dintâi cuvânt – „Ferice de voi…” – cu care a început Evanghelia Sa şi cu care încep şi psalmii (Psalm 1,1).

Dar acum privea la ei şi mai de jos. Ca să ştergi picioarele cuiva cu un ştergar cu care eşti încins, trebuie să te apleci până la pământ. Mântuitorul îngenunchea înaintea fiecăruia din ei, când îi spăla. Dar când îi ştergea, a trebuit să se aplece şi mai mult.

Când vrei să speli pe cineva, cand vrei să-l mustri, când vrei să te ocupi de murdăria pe care o are el, ca să-l poţi spăla cu adevărat trebuie să te cobori până la picioarele lui. Trebuie să fii în stare să te apleci lângă el, până la starea în care să poţi cuprinde picioarele la inima ta, ca într-o îmbrăţişare plină de dragoste pentru curăţirea lui. Cine nu poate iubi atât de mult şi nu se poate apropia atât de dulce, nu va putea spăla şi curăţi niciodată în chip mântuitor pe nimeni.

. . .

Descarca tot documentul

 

 

Anunțuri

Comentariile sunt închise.