Skip to content

DIN PILDA "TURTURELEI FĂRĂ SOŢ"

partea a II-a – cuprins

Putem trage multă învătătură noi, monahii şi toţi acei cari s-au lipsit de veselia lumească pentru dragostea lui Hristos, Mirele cel Sfânt al sufletelor noastre.

Milostivul Dumnezeu amestecă adesea bunătăţile cele dulci cu cele amare, ca şi maica ce dă la copii uneori şi câte o băutură amară ca să fie mai sănătoşi şi să nu le piară pofta de mâncare.

Asemenea băuturilor cu leacuri amare sunt pentru noi scârbele de tot felul (prin strâmtorări şi boale) pe care le sloboade Bunul Dumnezeu ca să-L dorim cu mai multă râvnă şi să ne pară mai dulci bunătăţile Lui (când sunt învrâstate cu scârbe şi boale).

Ştie Doctorul cel din Ceruri ce fel de leacuri avem noi nevoie şi ni le dă ca un Părinte iubitor de fii pentru ca mai mult să-L dorim şi să ne amorţească orice dorinţă lumească.

Dacă Sfântul Apostol Pavel (vasul alegerii) are nevoie de îmboldire pentru a-i spori râvna, atunci noi cu atât mai vârtos avem nevoie de semne îmbolditoare pentru paza şi curăţirea sufletului.

Pentru robii cei credincioşi, cari slujesc numai lui Hristos, necazurile şi boalele cele grele sunt ca nişte diamante strălucitoare cari se adaugă la cununa dreptăţii lor.

Soră întru Hristos, Dobriţă, să nu stinghereşti cu vreun semn de nerăbdare sau cârtire pe Îngerii cari îţi împletesc cununa răbdării la ceruri. Ei sunt gata să aşeze o floare mult mai strălucitoare decât celelalte de până acum: Este diamantul raiului care se dă celor cari rabdă mulţumind întru boală. La dânsul au râvnit şi mulţi cuvioşi din pustie, cerând de la Dumnezeu ca să le dea boală grea, în locul celorlalte nevoinţe. Răsplata celor cari rabdă întru boale, este mai mare decât pentru alte nevoinţe. Pentru cei păcătoşi, boala este curăţire, pentru slabi este întărire, iar pentru adevăraţii robi ai lui Dumnezeu, ea este cunună neveştejită, împletită de îngeri din florile raiului, ca un semn al veseliei veşnice.

O vorbă nepotrivită de osândire ori de cârtire, sau orice semn de nerăbdare, poate să-i împiedice pe Sf. Îngeri de a-ţi găti cununa. Dumnezeu cunoaşte râvna fierbinte care ai avut-o totdeauna pentru El şi cele sfinte şi de aceea întru cele sfinte vrea să-ţi pregătească Lăcaş. Primeşte băutura amară a suferinţii, căci ea va fi la sfârşit mai dulce ca mierea şi mai veselitoare decât toate bucuriile lumii.

Însemnare: această scrisoare este adresată Maicii Magdalina din Ţara Sfântă.
Schitul Hozeva 10 Iunie 1954

sus

p260 – p261

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS