Skip to content

POVESTIRI DIN LIMONAR

partea a II-a – cuprins

Despre Peştera Sf. Ioan Botezătorul şi alte cuvinte de folos

În vremea când strălucea pe tronul Ierusalimului Prea Sfinţitul Patriarh Ilie (de care se pomeneşte în viaţa Sf. Sava) şi pe când era împărat Anastasie, se afla în mânăstirea lui ava Efstorghie un bătrân sfânt cu numele de Ioan. Prea Fericitul Patriarh Ilie a vrut să-l hirotonească Egumen al mânăstirii, ca cel ce este vrednic a conduce turma. Dar el n-a primit, zicând că are blagoslovenie să meargă până la Sf. Munte Sinai şi luând iertăciune a pornit la drum, făgăduind că dacă se va întoarce va lua conducerea mânăstirii.

Deci, luându-şi ucenicul, a trecut Sf. Iordan şi, mergând incă puţin cu el, a început să-l ia pe bătrân nişte fiori de fierbinţeală. Pentru asta neputând să mai meargă înainte şi aflând o peşteră, au intrat în ea şi au rămas acolo 3 zile pentru ca să-şi mai vină în fire.

În timpul nopţii i s-a arătat bătrânului în vedenie Sf. Ioan Botezătorul şi Mergătorul Înainte al Domnului, zicăndu-i:

„Ia spune-mi călugărule, unde vrei să mergi?”

Iar bătrânul a zis:

„La muntele Sinai”.

Atunci i-a grăit cel ce s-a arătat:

„Nu, mă rog, nu te duce!” Dar bătrânul nu s-a plecat nicidecum.

După ce s-a dus cel ce se arătase, fierbinţeala l-a cuprins mai tare pe bătrân. În noaptea următoare s-a arătat iarăşi Mergătorul Înainte în acelaşi chip şi i-a zis:

„Pentru ce vrei să te osteneşti atâta călugăre? Ascultă-mă şi stai aici.” Atunci i-a zis bătrânul:

„Spune-mi cine eşti tu?” Şi i-a răspuns cel arătat, zicând: „Eu sunt Botezătorul Ioan şi pentru asta îţi spun să nu pleci aiurea, pentru că această peşteră mică este mai cinstită decât Muntele Sinai, căci de multe ori venea aici Domnul nostru Iisus Hristos şi vorbea cu mine şi mă mângâia. Dă-mi cuvântul că rămâi aici şi eu îţi dau sănătatea!” Auzind acestea bătrânul i-a făgăduit că rămâne în peşteră şi îndată s-a vindecat. A rămas deci acolo până la cea din urmă răsuflare. La Peştera Sfântului Ioan, el a făcut Biserică şi adunând frăţime a întemeiat acolo mânăstire. În harta de la Madava scrie „Sapsa”.

În peştera aceea a trăit după asta un alt sihastru şi a ajuns la aşa înălţime de virtute, încât veneau la dânsul leii, iar el îi primea fără frică şi-i băga în sân pe leuşori (pe puii de leu).

Spunea ava Polihronie (de la Sf. Teodosie) că în lavra unde trăia el, era un bătrân care mergea de multe ori să se liniştească o bucată de vreme pe malul Iordanului şi iarăşi se întorcea la chilia lui. Acolo în pustia Iordanului, oriunde găsea culcuşul leului, acolo sta şi se culca.

Într-o zi întorcându-se în mânăstire, a adus cu el doi pui de leu, avându-i înfăşuraţi în scurteică. Deci venind i-a pus în Biserică înaintea fraţilor, zicând:

„Dacă am fi păzit poruncile Domnului, atunci leii s-ar fi cecerit (s-ar fi temut) de noi, dar aşa iată, pentru păcatele noastre ne temem noi de dânşii!”

Mai spunea ava Polihronie că părinţii din Lavra Sf. Teodosie au cerut să le rânduiască egumen al mânăstirii pe un bătrân oarecare îmbunătăţit. Însă bătrânul i-a rugat zicând:

„Lăsaţi-mă să-mi plâng păcatele mele căci lucrul egumeniei este numai al părinţilor celor mari: al lui Antonie cel Mare, al lui Pahomie şi al lui Teodosie”.

Dar părinţii îl rugau mereu să primească începătoria.

Atunci bătrânul le-a zis:

„Mai lăsaţi-mă încă trei zile şi pe urmă voia Domnului!” Atunci când a zis acestea era Vineri şi Duminica în vremea Utreniei a adormit întru Domnul cuviosul bătrân.

Tot cuviosul Polihronie ne-a povestit că odinioară s-a săvârşit un frate la spitalul din Ierihon.

Deci a fost ridicat din Ierihon spre a-l duce în lavra de la Pirguri, unde era metania lui.

Şi din ceasul în care a ieşit din spital şi până să ajungă la Pirguri (lângă Marea Moartă) o stea luminoasă a însoţit trupul adormit al cuviosului, până ce a fost acoperit cu pământ.

Spunea despre Sf. Gherasim, că s-a întâmplat să moară în mânăstirea lui un frate şi cuviosul era atunci în pustie la linişte. Când paracliserul a bătut în toacă spre a se aduna fraţii la îngropare, atunci a venit şi Sfântul Gherasim.

Văzând pe cel mort, s-a întristat bătrânul, că nu l-a sărutat înainte de adormire.

Deci apropiindu-se de năsălie, a zis mortului:

„Scoală frate, şi-mi dă o sărutare!”

Atunci fratele sculându-se a sărutat pe bătrân, iar bătrânul a zis către el:

„De acum dormi până va veni Hristos să te învie!”

sus

p283 – p285

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS