Skip to content

DESPRE FOLOSUL CANONULUI

partea a II-a – cuprins

Cel care păzeşte canonul său este fiu adevărat al Bisericii.

Aşa scrie Sfântul Nicodim Aghioritul (care a alcătuit Pidalionul), şi anume iată ce spune despre aceasta:

De vei păzi canonul duhovnicului tău, arăţi prin aceasta că în adevăr te pocăieşti şi eşti adevărat fiu „al lui Domnezeu” (după dar), şi al Sfintei Biserici, care a rânduit această certare a canonului.

Iar dacă dimpotrivă, vei lepăda canonul duhovnicului tău, aceasta este semn că pocăinţa ta nu este adevărată, ci mincinoasă. Este semn că nu eşti adevărat fiu al lui Dumnezeu şi al Bisericii.

Aceasta se adevereşte ş din cuvântul Sf. Apostol Pavel, care zice:

„De suferiţi certare, Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii, căci oare este vreun fiu pe care tatăl său să nu-l certe? Iar de rămâneţi fără certare (care este obştească pentru toţi) atunci nu sunteţi fii, ci copii născuţi fără de lege (bastarzi). Fiecare certare nu ni se pare la început bucurie, ci întristare, dar mai târziu aduce prin ea roadele dătătoare de pace ale dreptăţii!” (Evr. XII 7, 8 şi 11).

Sf. Ioan Gură de Aur, tâlcuind aceste cuvinte apostoleşti, spune că omul păcătos este asemenea unui cal nărăvaş. Când îl vede stăpânul pe cal că nu merge bine pe drum şi caută să-l dea în prăpastie, atunci îi pune zăbale în gură, îl smuceşte cu putere şi de multe ori îl loveşte cu biciul. Dar aceasta nu o face spre răzbunare sau spre pedeapsă, ci ca să-l înveţe a păzi drumul.

La fel să se înţeleagă şi canonul pe care îl rânduieşte duhovnicul celui care alunecă în diverse păcate.

Căci este ştiut că dacă leagă duhovnicul, Dumnezeu nu mai leagă a doua oară, şi când ne judecă duhovnicul, atunci scăpăm de judecata cea viitoare a lui Dumnezeu.

Deci să nu pară ca o asprime sau ca o tiranie canonizarea duhovnicului, ci dimpotrivă ca o mare blândeţe şi ca o iscusită vindecare.

Se întâmplă ca duhovnicul să fie prea milostiv şi să-ţi rânduiască puţin canon. Atunci se cuvine ca tu singur să-l rogi să-ţi dea mai mult, precum obişnuiesc să facă mulţi din cei cari se pocăiesc cu fierbinţeală, pentru a îmblânzi prin canonul acesta vremelnic Dumnezeiasca dreptate şi ca să te încredinţezi mai mult că Dumnezeu ţi-a iertat pedeapsa cea veşnică, care se cădea ţie prin păcate.

sus

p329 – p330

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS