Skip to content

DIN LIMONARIUL SFÂNTULUI SOFRONIE

partea a II-a – cuprins

Ne-a povestit ava Ilie (poreclit Ciobanul) că şezând el într-o zi aproape de mânăstirea Famenilor, pe la al şaselea ceas din zi a bătut în poarta mânăstirii o femeie. Ieşind el a întrebat ce doreşte, iar ea a zis:

„Şi eu, domnule avă, peterc viaţă pustnicească şi stau în cutare peşteră (era acea peşteră cam la un kilometru şi jumătate depărtare de mânăstire) şi mergând eu prin pustie (zicea ea) am însetat foarte din cauza căldurii, deci fă dragoste şi-mi dă puţină apă să beau!”

Atunci ava i-a dat carafa să bea, şi potolindu-şi setea, a plecat cu pace. Însă după aceea, a început vicleanul să-l lupte cu poftă către ea, aşa de tare, încât neputând el să mai rabde focul patimii, a ieşit din peştera lui şi luând toiagul s-a pornit să meargă la ea.

Mergând el puţin, a căzut în uimire (adică s-a făcut întru vedenie) şi a văzut pământul desfăcându-se şi primindu-l pe el înăuntru. Acolo, în sânul pământului, a văzut cum zăceau trupuri moarte, spintecate şi putrede. Din ele ieşea o duhoare nesuferită. Un oarecare bărbat încuviinţat la chip, i-a arătat acele trupuri zicând:

„Iată, acest trup este de femeie, acela de copil. Deci împlineşte-ţi pofta cât vrei. Însă pentru această plăcere, socoteşte de câte osteneli ai să te păgubeşti, căci ce doreşti doară alta decât aceste putregaiuri. Vezi pentru care păcat se lipsesc oamenii de împărăţia cerească! Vai şi amar neamului omenesc, căci pentru un ceas de plăcere se grăbesc a-şi pierde toată osteneala nevoinţelor de mai înainte!”

Zicând acestea bărbatul încuviinţat a venit şi l-a ridicat pe ava Ilie din adâncul pământului.

Atunci, venindu-şi în fire, a simţit că a încetat războiul trupului şi aşa s-a întors la peştera lui, mulţumind lui Dumnezeu.

sus

p334 – p335

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS