Skip to content

DESCOPERIREA SFÂNTULUI ANTONIE DESPRE DARUL CĂLUGĂRIEI

partea a II-a – cuprins

Spunea Sfântul Antonie: M-am rugat lui Dumnezeu cerând să-mi arate cu ce ajutor este înzestrat Monahul prin darul călugăriei. Şi mi-a arătat făclie mare de foc şi ceată de îngeri cu paloşe care înconjurau pe călugărul care doreşte să se mântuiască. Şi s-a auzit glas de la Duhul Sfânt zicând către Îngeri: „În toată viaţa lui să nu vă depărtaţi de la el” (adică de la călugăr). Şi când am văzut aşa de mare ajutor am oftat, zicându-mi în sine: Vai ţie, Antonie, cât ajutor îţi trimite spre pază, iar tu te leneveşti!

Şi m-am rugat iarăşi şi am zis: Doamne, cum de calcă şi înşeală diavolul pe călugăr, când este înconjurat cu atâta ajutor? Şi am auzit iarăşi glasul acela, zicându-mi: „Vei şti că diavolul nu are putere să biruiască pe călugăr, căci prin întruparea Mea am sfărâmat puterea lui, însă fiecare se biruie de a sa trândăvie şi nepurtare de grijă (adică nu se sârguieşte). Iar eu am zis: Doamne oare toţi monahii au acest ajutor? Şi mi-a arătat Domnul mulţime mare de monahi şi fiecare din ei aveau acelaşi ajutor pe care îl văzusem întâi, adică câte o făclie mare de foc şi câte o ceată de Îngeri.

Şi când am văzut aceasta am zis: Fericit este şi bine norocit neamul creştinilor şi cu deosebire fericit este neamul călugăresc având în ajutor pe un asemenea Stăpân bun, iubitor de oameni şi milostiv.

Deci şi noi fraţilor să ne îngrijim fără de lenevire pentru mântuirea sufletească spre a ne învrednici împărăţiei celei cereşti, cu ajutorul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, căruia se cuvine slava dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.

sus

p411 – p412

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS

Anunțuri