Skip to content

DESPRE UN ALT BALAUR TRIMIS DE DUMNEZEU PENTRU PĂCATELE CREŞTINILOR

partea a II-a – cuprins

În vremea când se pustnicea în Muntele Taborului, un cuvios român cu numele Irinarh dimpreună cu ucenicul său Nectarie, a venit din porunca lui Dumnezeu un balaur mare din lunca Iordanului şi sta într-o peşteră de lângă chilia pustnicilor români. Avea o lungime de 20 de coţi şi mai bine, iar grosimea lui era ca o cofă din cele mari şi capul ca de om mare. Era tot negru şi numai pe piept era alb ca de trei palme. Mânca porci sălbatici, precum şi iezi şi miei din turmele ce treceau pe lângă peştera aceea, pentru păcatele stăpânilor.

Cuviosul Irinarh Românul mergând într-o zi ca să culeagă verdeţuri pe coasta muntelui, a văzut că mişcă ceva în peştera unde era balaurul. Deci ducându-se la chilie a luat o lumânare şi chibrituri şi intrând în peşteră, a aprins lumânarea şi a văzut pe balaur grămadă, încolăcit în mijlocul peşterii, iar capul îl avea ridicat ca de cinci coţi deasupra intrării peşterii. Deci când a văzut pe cuviosul Irinarh că se apropie, a început a sufla şi fluiera. Iar cuviosul i-a zis: „Taci, taci nu te mânia că eu n-am venit să-ţi fac nici un rău, dar nici tu să nu-mi faci mie rău.” Şi s-a întors cuviosul în fugă spre chilie, iar balaurul nu s-a mişcat de la locul lui. Dar duhoarea aceea ce a suflat-o balaurul a înecat răsuflarea cuviosului şi l-a durut pieptul 3 zile.

sus

p416

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS