Skip to content

SFÂNTA CRUCE ÎN PERSIA

partea a II-a – cuprins

După şase sute de ani de la Naşterea Domnului, creştinismul a fost strâmtorat de către păgânii perşi, cari se închinau focului şi soarelui.

Pe la anul 614 barbarii aceştia au cucerit Palestina, Siria, Egiptul. Au prefăcut în ruină toate cetăţile şi Sfintele Lăcaşuri din Pământul Sfânt, iar norodul creştinesc a fost luat în robie. Sfintele Odoare au fost jefuite şi Biserica Sfântului Mormânt a fost arsă.

În vremea aceea au luat păgânii şi Sfântul Lemn al Crucii şi l-au dus în Persia împreună cu bătrânul Patriarh Zaharia al Ierusalimului.

La pustiirea care au făcut-o perşii în Ierusalim, au fost ajutaţi de către evrei, cari căutau răzbunare împotriva creştinilor. Aceşti vrăjmaşi neîmpăcaţi ai Crucii au răscumpărat nouăzeci de mii de creştini de la perşi şi pe toţi i-au ucis fără milă.

Norodul creştinesc care a fost în robie (în Persia) a aflat multă mângâiere de la Lemnul Sfintei Cruci, care era acolo.

Nenumăratele minuni cari s-au săvârşit atuncea cu Sfântul Lemn, au făcut să se vestească şi să se proslăvească numele Domnului în ţara persească aşa de mult, încât păgânii ziceau că „Dumnezeul creştinilor a venit în Persia!”

Mulţi dintre ei văzând prea slăvitele minuni, erau cuprinşi de frică şi mergând la creştini, ascultau învăţătura lor şi se botezau.

[Notă website: Datorită minunilor Sf. Cruci s-a creştinat Sf. Anastasie Persul (22 Ian.)]

sus

p435

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS

Anunțuri