Skip to content

DESPRE ICOANA SFÂNTULUI DANIIL

partea a II-a – cuprins

Nota website: imaginile nu apar in carte, sunt adaugate pe site

La M-rea Voronet se află zugrăvită icoana Sf. Daniil pe peretele din afară al Bisericii. Zugrăveala este făcută pe vremea Mitropolitului Grigorie Roşca (ucenicul Sf. Daniil) la anul 1547 după moartea acestuia. În tinda Bisericii este o altă icoană a Sf. Daniil, alături de Mitropolitul Grigorie. Lângă capul Sfântului scrie cu litere slavone: „Sf. Daniil”.

Mitrop. Grigorie Rosca si Sf. Daniil, M-rea Voronet

O altă icoană se află într-o Sf. Evanghelie, dăruită M-ri de către Mitrop. Grigorie.

Alte chipuri ale Sfântului, asemenea cu cele amintite (copii) se mai află pe icoanele vechi ale hramului, cari se aşezau pe analog lângă mormântul Sfântului.

Din toate mărturiile acestea scrise şi nescrise precum şi din minunile care se fac până azi la mormântul lui, este „absolut dovedit că Daniil Sihastru este sfânt şi că s-a bucurat de un cult (adică cinstire) public în întreaga Moldovă, fiind cunoscut cultul lui şi peste graniţe până la Kiev” (cum se arată în cartea lui Stan, pag.33).

După pilda vieţii lui Ava Daniil, au petrecut prin văile Carpaţilor (mai ales pe valea Sucevei şi a Putnei) o mulţime de călugări, cari şi-au luat schima cea mare şi mulţi din ei au primit cununa sfinţeniei, fiind cinstiţi de norod, alături cu Sf. Daniil.

De pildă:
La M-rea Moldoviţa era Sf. Vasile Ieroschimonahul, pomenit în Palidonia lui Kopistemschi ca „făcător de minuni”.

La Suceviţa, pe dealul Turcoiului, a petrecut viaţă sfântă monahul Isaachie („cel ce stăpânea duhurile”) – după D. dan, publicat de Acad. Rom.

La M-rea Putna a trăit în Sihăstrie Sf. Rafail Schimonahul – din ale cărui moaşte se păstrează o parte, ferecate în argint, cu inscripţia: „Teoctist, numit după cinul schimonahicesc Rfail”.

La M-rea Voroneţ Sfântul Daniil are ca vrednic urmaş de sihăstrie pe Ieroschimonahul Epifanie (pe la anii 1660) de care aminteşte Veniamin Costache în „Patericul Sfinţilor din Moldo-România”.

Iar la M-rea Rădăuţiului se aflau prin sec. al XVII-lea moaştele întregi ale Sf. Leontie, un Ieroschimonah făcător de minuni (vezi Sf. Irinarh, precum şi Mitropolitul Dosoftei).

Deci sămânţa aruncată de Sfântul Daniil Sihastrul a adus roade bogate în toate părţile Moldovei de Sus, făcând astfel începutul organizării vieţii mânăstireşti din aceste părţi.

Este de însemnat că Sfântul Daniil umbla înr-o haină (rasă) goală ţesută din păr de capră, era luminat la faţă şi dulce la cuvânt. Înţelepciunea vorbelor lui îi făcea pe toţi să se minuneze şi să-l cinstească.

Pentru asta şi Voievodul Ştefan a căutat să facă prietenie cu el şi l-a avut ca părinte duhovnicesc până la moarte.

Deşi unii istorici susţin că Sf. Daniil este rudenie cu Ştefan cel Mare, devreme ce – zic ei – că avea aşa de mare îndrăzneală la el.

Însă pentru un bărbat îmbunătăţit şi sfânt cum era Daniil, nu este nevoie ca să fie rudă cu dregătorii ţării pentru a le câştiga prietenia. Sfinţenia vieţii câştigă cinstea şi încrederea atât a norodului, cât şi a voievodului.

Pentru trecerea Cuv. Daniil în rânduiala sfinţilor nu s-au făcut soboare şi nici nu s-au încheiat acte oficiale, căci el a fost socotit ca sfânt încă din vremea când era în viaţă, iar după cinstita lui adormire, nimenea nu s-a îndoit de sfinţenia lui, nici chiar străinii, căci prin minunile cari se făceau la mormântul lui şi prin felul cum se împlineau proorocirile lui, toţi îl aveau ca sfânt.

sus

p496 – p497

Partea a II-a – Scrieri Duhovniceşti – CUPRINS