Skip to content

Năvălirea perşilor şi trecerea lor pe la Hozeva

partea a III-a – cuprins

Barbarii regelui Hosroe
Se năpustesc de la Iran,
Împrăştiind pârjol şi moarte
Cetăţilor din Canaan.

Având pe regele în frunte
Cu jurământ făgăduiesc
Să nu rămână după dânşii
Lăcaş cu nume creştinesc!

Ei jefuiesc Ierusalimul
Şi foc dau Sfântului Mormânt,
Apoi robesc pe Patriarhul
Şi iau cu dânşii Lemnul Sfânt.

În drumul lor e numai jale,
Atâta sunt de sângeroşi;
Ucid, robesc şi vând la jidovi
Pe bieţii binecredincioşi.

O parte din păgânii groaznici
Se duc la Schituri, prin pustii
Şi după ce le pradă totul,
Le strică până-n temelii.

Bătrânii pustnici (fără milă)
Ca oile sunt junghiaţi
Iar cei mai tineri dintre dânşii
Sunt duşi ca vitele, legaţi.

Pe valea cea prăpăstioasă,
Spre Răsărit de Eleon
Pogoară hoardele barbare
La Hozeva, spre Ierihon.

Aicea Sfântul Gheorghe are
Lăcaşul său cel pustnicesc
Şi două mii de Sfinţi Sihaştri
În jurul lui se liniştesc.

Dar, vai! Precum secerătorii
Rătează spicele de grâu
Aşa păgânii perşi îi taie
Pe Sfinţii din acest pârâu!

Iar zidurile uriaşe
Ale cinstitului Lăcaş
În scurtă vreme-s dărâmate
De mâna neamului vrăjmaş.

Lăsând în urma lor ruina
Cu duhul cel pustiitor,
Barbarii încărcaţi de pradă
Îşi iau la vale drumul lor.

La vechiul Schit al Sfintei Ane
În gura peşterii zăresc
Un pustnic slab, şezând la soare,
De care dânşii se sfiesc.

El este însuşi Sfântul Gheorghe,
Părintele duhovnicesc
Al celor doauă mii de pustnici
Şi îngerul cel pământesc.

Lumina chipului cucernic
Le mişcă duhul lor tiran
Şi dându-i pâine zic:”Batrâne,
Găseşte-ţi unde vrei liman!”

Atuncea Cuviosul Gheorghe
Se duce la Iordan, în „Gor”.
Şi stă dosit până la vremea
Când trece valul pierzător.

Apoi se-ntoarce iar în Lavră
Chemându-şi ucenicii săi,
Plecaţi departe prin pustie
Din calea perşilor călăi.

Privelişte înfricoşată
Era la Hozeva atunci
Când sutele de trupuri moarte
Zăceau în valea cu spelunci.

Biserica cea minunată
Era adevărat mormânt
În care mulţi dintre călugări
Sub ziduri se aflau zăcând!

Iar în ogradă, lângă poartă,
Pe lângă clopotele sparte
Puteai vedea obiecte sfinte
Grămadă peste trupuri moarte.

Făcându-se înmormântarea
Muceniceştilor Părinţi
S-au pus cinstitele lor trupuri
În Cimitirul „celor Sfinţi”.

Târziu clădirea mânăstirii
S-au înnoit, abia cu greu,
Având războaie Împăratul
Cel iubitor de Dumnezeu.

sus

p591 – p592

Partea a III-a CUPRINS

Anunțuri