Skip to content

O mică lămurire

partea a IV-a – cuprins

Am scris această minune a Sf. Marelui Mucenic Teodor Tiron (scrisă pe greceşte în cartea cu slujba Sfântului la pag. 73), pentru o mai bună lămurire.

Un om oarecare, bogat şi evlavios, avea mare credinţă la Sf. Mare Mucenic Teodor. Acesta avea un servitor bun şi cinstit pe care, pentru că a fugit pe ascuns, îl căuta dar nu-l găsea şi din acestă pricină era în mare întristare. Şi atunci aleargă către Sfântul cu rugăciuni şi Liturghii, rugându-l să-i arate servitorul. Deşi a rămas în Biserică trei zile şi trei nopţi, nu i s-a arătat Sfântul, iar stăpânul se scârbea şi îşi pierdea răbdarea. În a treia noapte, arătându-se Sfântul înaintea lui îi zice: „Ce te superi şi cârteşti împotriva mea, că nu ascult rugăciunile tale pentru servitorul tău? Nu am fost aici, căci mi-a poruncit Dumnezeu să mă duc în Constantinopol pentru că Sfântul Iosif, scriitorul de cântări, om îmbunătăţit şi cu temere de Dumnezeu a murit. Acela mult a cinstit şi a slăvit pe toţi Sfinţii în lumea aceasta, pe Prooroci şi Apostoli, pe Cuvioşi şi Mucenici şi pe toţi cari au fost plăcuţi lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, bărbaţi şi femei, alcătuind pentru ei Tropare şi Condace, cu cunoştinţă şi înţelepciune dată de la Dumnezeu. De aceea am fost chemaţi, toate cetele Sfinţilor să însoţim sufletul lui la ceruri cu multă cinste şi slavă, întorcându-i dragostea şi cinstea cu care el ne-a cinstit pe noi în lumea aceasta.

Pentru asta nu am fost aici. Pentru servitorul tău nu te scârbi, ci du-te în cutare loc şi ai să-l găseşti”.

În felul acesta cred că s-a petrecut când şi-a dat sufletul Cuviosul Părintele nostru Ioan Ieroschimonahul. Căci o jumătate de ceas, după ce se legase limba şi nu mai putea vorbi, a ţinut mâna ridicată în sus blagoslovind şi făcând semnul Sfintei Cruci şi mai sus şi mai jos, în dreapta şi în stânga, după cum blagosloveşte Preotul în vremea Sf. Liturghiei când zice: Pace tuturor.

Căci el aşa avea obiceiul, când venea cineva la dânsul şi-i cerea blagoslovenie, mai întâi îi făcea semnul Sfintei Cruci cu mâna deasupra capului, dacă cel ce a venit era creştin Ortodox. Pe urmă îi dădea mâna (să o sărute) zicând: Domnul să te blagoslovească.

Cred că aceia pe cari îi blagoslovea erau Sfinţii pe cari i-au lăudat în tropare şi toţi pe cari i-a cinstit şi i-a slăvit în scrierile lui.

Monahul Ioanichie

sus

p597 – p598

Partea a IV-a CUPRINS

Reclame