Skip to content

DESCOPERIRE PENTRU SF. LITURGHIE

partea a IV-a – cuprins

Din Vedeniile Cuviosului Nifon
Episcopul Constantianii Kiprului

Povestitu-ne-a ucenicul Sf. Nifon, zicând: „Într-una din zile ne-a dus la cinstitul lăcaş al Sf. Nicolae. Cum am ajuns acolo s-a rugat puţină vreme Fericitul Nifon, mărturisindu-se lui Dumnezeu întru cunoştinţă şi uimire multă. Căci el dacă făcea rugăciune şi nu vedea întru arătare pe Hristos, nu socotea că a făcut rugăciune, ci zicea că în zadar s-a ostenit.

Când a început preotul dumnezeiasca Liturghie, a văzut Fericitul că s-a pogorât foc din cer şi a acoperit preotul şi întreg Jertfelnicul. Preotul însă nu vedea nimic din cele arătate.

Când a început a zice preotul şi cei dimpreună cu dânsul: „Sfinte Dumnezeule”, atunci s-au pogorât patru Îngeri, cântând împreună cu ei. Când a citit „Apostolul”, a venit Fericitul Pavel (Apostolul) şi a măsurat cele citite. Iar când a început preotul Sf. Evanghelie, orice cuvânt care ieşea din gura lui se ridica la cer întocmai ca o făclie care arde şi cele rostite se făceau înţelese de toţi.

Când urma să iasă cu Sfintele la vohodul cel mare deodată vede Fericitul Nifon că s-au deschis cerurile în chip minunat şi a venit o mireazmă negrăită, căci se pogorau Îngerii cântând un imn de laudă Mielului Hristos – Fiul lui Dumnezeu.

Terminându-se această cântare, i-a arătat un prunc prea curat şi dulce la chip, care se aducea de către Îngeri culcat pe palmele lor. Apoi lăsându-l din mâinile lor, l-au aşezat pe Sf. Disc, unde erau Sf. Daruri. Şi dacă s-a aşezat pruncul acela prea curat, L-a înconjurat mulţime multă de Îngeri, în veşminte albe. Şi cu toată podoaba lor, se vedea cum primesc înşişi ei strălucire de la Prunc. Când s-a apropiat preotul ca să ridice Discul şi Sf. Potir pentru vohod, atunci a luat şi Pruncul care era culcat acolo, împreună cu Sfintele Daruri, aşezându-le deasupra capului său.

Şi cum a ieşit preotul (rostind rugăciunea cuvenită în taină, iar cei de la strană cântând), atunci a văzut Cuviosul cum Sf. Îngeri îl însoţeau pe Preot, zburând împrejurul capului său; doi dintre Heruvimi şi doi dintre Serafimi mergeau înaintea preotului cu o mulţime de Îngeri cari aveau negrăită bucurie.

Când s-a întors preotul la Sfânta Masă, doi dintre Heruvimi au stat în dreapta, iar doi dintre Serafimi în stânga lui. Însă preotul nu vedea aceasta.

După ce a rostit Crezul şi a început preotul să blagoslovească Sfintele Daruri, zicând: „Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin”, atunci a văzut Fericitul cum unul din Îngeri, luând sabia, a junghiat pruncul şi sângele Lui l-a turnat în Sfântul Potir, iar prea curatul Lui Trup, împărţindu-l în chip tainic, l-a aşezat pe Sfântul Disc, în locul Darurilor. Şi făcând aceasta Îngerul a şezut iarăşi la locul său cu evlavie.

Când a venit vremea să înalţe Sfintele, rostind preotul cuvintele: „Sfintele Sfinţilor”, iar cei din strană zicând: „Unul Sfânt, unul Domnul Iisus Hristos, întru Slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin”, atunci unul din cei cari stăteau de faţă, a zis către Cuviosul Nifon: „Mă rog, Părinte, pentru ce a rostit preotul, Sfintele Sfinţilor”. Şi a răspuns cuviosul: „Aceasta o rosteşte preotul spre a vesti pe cei cari sunt sfinţi (adică curaţi) ca să se apropie de Sfintele Mădulare ale lui Hristos”.

Atunci a întrebat iarăşi acela (căci era om simplu): „Dar ce înseamnă sfinţenie, Părinte?”. Iar Fericitul Nifon i-a zis: „Dacă cumva, fiule, eşti curvar, teme-te a te împărtăşi cu asemenea Taine, şi iarăşi dacă ai cu cineva duşmănie, să nu te apropii. Dacă este râzător (adică defăimător) ori clevetitor al aproapelui tău, atunci să nu te atingi de Mădularele lui Hristos. Dacă eşti vrednic, vino, iar de nu, să nu te apropii”.

Şi zicând acestea a tăcut. Deci şedea Cuviosul Nifon având semn de la cei cari se împărtăşeau cu Sfintele Taine. Unora li se înnegreau feţele, făcându-se ca ale arapilor, iar altora li se luminau feţele ca soarele, odată cu primirea Sfintelor Taine. Văzând aceasta Cuviosul se spăimânta, clătinând capul cu mirare. La fel stăteau şi Îngerii, nevăzuţi, privind la ei.

Şi când se apropia careva dintre cei drepţi (adică vrednici) spre Sf. Împărtăşire, atunci Îngerii îl acopereau la faţă cu năframă albă, iar pe cap îi puneau cunună şi aşa se ducea.

Iar când se apropia cel păcătos, atunci se întorceau de către el Sfinţii Îngeri ai lui Dumnezeu, iar Prea Curatul Trup şi Sânge îl luau înapoi în chip nevăzut. Cu asta îi făceau ruşine şi pleca întunecat.

Deci săvârşindu-se acestea astfel, după ce s-au împărtăşit toţi şi preotul a potrivit cele Sfinte, la sfârşitul Liturghiei, s-a aflat iarăşi întreg Pruncul, pe mâinile Sfinţilor Îngeri. Şi îndată s-a desfăcut acoperişul Bisericii şi s-a înălţat Mielul Lui Dumnezeu, precum s-a pogorât, întru cântările de laudă ale Îngerilor şi cu o negrăită mireazmă.

Aceste taine pe care le-a văzut în Biserică, mi le-a povestit în cale Prea Fericitul Părintele nostru Nifon”.

***

Fiind întrebat Fericitul Nifon de un oarecare frate despre faptele care înarmează sufletul spre mântuire, Cuviosul a răspuns că postul este puternică armă a sufletului, dar este nevoie şi de neîncetată rugăciune, de linişte şi de tăcere. Însă pe lângă toate acestea este nevoie de citirea Sfintelor Scripturi, cum zice Sf. Prooroc David că: „De n-ar fi fost Legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru smerenia mea”.

sus

p600 – p602

Partea a IV-a CUPRINS

Anunțuri