Skip to content

ALTĂ POVESTE MAI ÎNFRICOŞATĂ

partea a IV-a – cuprins

De la Sfântul Nil din Sfântul Munte Athos

În Insula Creta erau mai multe feluri de mânăstiri, între care se afla şi un Schit în care vieţuiau părinţi monahi care se grijeau de mântuirea lor. Aceştia aveau doi duhovnici, care nu se potriveau unul cu altul.

Unul învăţa pe ucenicii lui că postul nu foloseşte la nimic, numai patimile ne luptă şi ne vatămă. Iar celălalt zicea că din mâncare multă se nasc patimile. Iar cel dintâi iarăşi zicea că după cum fructele odrăslesc din copac şi cu cât se udă copacul şi fructul se măreşte şi se întăreşte, tot aşa şi omul cu cât mănâncă şi bea mai mult, se întătesc şi se mişcă patimile.

Şi aşa se priceau între ei, zicând cel dintâi celui de-al doilea că face aceasta ca să-l laude lumea. Şi că Dumnezeu a poruncit să păzim postul în zilele cele rânduite Lunea, Miercurea şi Vinerea, iar în celelalte zile să dezlegăm. A mai zis că cine posteşte Sâmbăta şi Duminica este eretic şi se afuriseşte.

Acestea auzind fiii duhovniceşti ai celui care făcea pogorământ, mâncau şi beau pe săturate. Şi din această pricină s-a îngroşat mintea lor şi au căzut în nesimţire faţă de datoriile lor şi nici cum nu se mai gândeau la cele sufleteşti, fiind robiţi de patimi trupeşti care sunt împotriva vieţii monahiceşti. Şi umplându-se de gânduri spurcate între dânşii, îndrăzneau şi se împărtăşeau cu Sfintele Taine.

Mai târziu a murit duhovnicul care dezlega postul. Şi l-au îngropat în biserică ca pe un sfânt, lângă Tronul Împărătesc, în stânga.

Într-o noapte când a intrat paracliserul în Biserică să aprindă candelele, vede că arde strana arhiereului. Şi îndată s-a dus să spună egumenului ce s-a întâmplat. Ducându-se repede în Biserică, vede că adevărat ardea cu foc care nu se mistuie. Uitându-se şi spre Sfântul Altar, vede un Arhiereu îmbrăcat în haine arhiereşti şi lângă dânsul doi Îngeri în veşminte albe.

Deci înţelegând că este vedere dumnezeiască, a închis uşa Bisericii şi lua aminte la cele ce se petreceau. Şi vede că cei îmbrăcaţi în veşminte albe, mergeau din Sf. Altar spre mormântul duhovnicului şi scoţând trupul afară l-au ridicat cu multă cinste şi evlavie şi l-au adus în faţa porţii Sfântului Altar. După aceea a ieşit Arhiereul de la Jertfelnic ţinând în mâinile lui Sf. Disc şi l-a pus la gura trupului celui mort. După aceea îl lovea în spate şi de câte ori îl lovea ieşea câte un Mărgăritar al Sfântului Trup al Stăpânului cu care s-a împărtăşit şi cădea pe Sf. Disc; pe urmă l-a aşezat pe Sf. Masă. După aceea a luat şi Sf. Potir şi l-a pus în gura lui, şi tot aşa îl lovea în spate şi ieşea Sf. Sânge al Dumnezeieştii Împărtăşiri care cu nevrednicie s-a împărtăşit.

Căci după cum preotul curvea este oprit să slujească Dumnezeiasca Liturghie, tot aşa şi duhovnicul care face pogorământ şi nu canoniseşte după Lege şi după Canoanele Bisericii şi nu face mărturisirea cum trebuie şi ia bani de la cei ce se mărurisesc.

După ce Arhiereul a luat Stăpânescul Trup şi Sânge de la mort, a zis către el: „Du-te de la mine în osânda focului veşnic care l-am pregătit pentru tine şi pentru fiii tăi”. Şi îndată au răpit Sf. Îngeri îmbrăcaţi în haine albe trupul cel mort şi cu necinste l-au aruncat în groapă; lovindu-l cu pietre l-au acoperit şi l-au lăsat. După aceea flăcările focului l-au înconjurat ajungând la uşa Bisericii. Au adus şi alte trupuri moarte care erau fiii lui cei duhovniceşti şi i-au pus înaintea Uşilor Împărăteşti unul lângă altul cu evlavie pentru Prea Curatele Taine care erau în trupurile lor. Şi la fel a venit Arhiereul şi a luat de la toţi Preacuratul Trup şi Cinstitul Sânge; după cum şi duhovnicul zicând, şi către ei zicea: „Duceţi-vă de la mine şi voi cu părintele vostru, în muncile cele veşnice ale iadului.”. Pe urmă Sf. Îngeri trăgându-i cu necinste şi lovindu-i cu pietre, i-au aruncat în mormânt acoperindu-i cu pietre.

Egumenul cu paracliserul foarte s-au înfricoşat şi stăteau nemişcaţi, mirându-se de cele petrecute. Şi sunând clopotele s-au adunat toţi fraţii, şi egumenul le-a spus toate cu de-amănuntul. Pe urmă a poruncit să deschidă mormânturile. Ieşea din ele o putoare nesuferită care a ţinut şapte zile în chipul celor şapte păcate de moarte şi trupurile nu s-au mai aflat în mormânturi.

(Scrisă din gazeta „Aghia Marina”, Feb. 1970, din greceşte).

sus

p605 – p606

Partea a IV-a CUPRINS

Anunțuri