Skip to content

CUVÂNTUL 3

partea a IV-a – cuprins

Cum că nu se cade să dăm călugărilor
celor nestatornici îndrăzneală şi slobozenie,
ci de aceştia să ne ferim

Trebuie să ne ferim şi de cei nestatornici şi cari uneori către unii, iar alteori către alţii din fraţi se duc şi cu umblări neîncetate şi neastâmpărate totdeauna colindând mânăstirile, şi cu pricinuire ca şi de dragoste duhovnicească îşi împlinesc voile trupului, neavând în suflet nici un lucru statornic, nici întărit, nici cu bună rânduială, nici cu pricepire împodobit, ci tot ce este iscoditor şi cu rău nărav, plin de răspândirea minţii şi de nesocoteală, de vicleşug şi de făţărnicie, de cuvântare mincinoasă şi de linguşire amăgitoare; aceştia la limbă sunt neiscusiţi, la pântece neînfrânaţi, iar la suflet totdeauna zburători şi vânturători, gânduri având asemenea cu zburarea liliecilor, cari gânduri având nu privesc drept, ci zboară şovăielnic şi lesne învârtindu-se, alta arătând la începutul pornirilor celor dintâi şi alta prin prefacerea cea lesnicioasă a socotelii, afară de toată nădejdea ajungând, mult târându-se şi nimic sporind înainte. Asemenea încă sunt cu dobitoacele cele ce aleargă împrejurul morilor (sau împrejurul parului la treier) care mult umblând, într-acelaşi loc pururea se află şi trupul adevărat se osteneşte, iar peste locul cel scurt nicidecum nu trece. Aşa şi aceştia totdeauna în patimile trupului ca într-o tihnă tăvălindu-se, nimic nu sporesc înainte spre înălţimea cea duhovnicească, ci aleargă *[de-a pururea învârtindu-se împreună cu poftele şi dulceţile trupului. Şi aceştia, din robia cea rea nu scapă din cauza răutăţii voinţei.

*În original (în cartea scanată) pagina 618 lipseşte. În ea era o parte din această pagină şi o parte din Cuvântul 4. Am transcris aceste pasaje (ce e între parantezele drepte) din altă carte, Hrană duhovnicească, ed. Lumină din Lumină 2006.

Aceştia pun chipul oii, înaintea celor ce-i văd înlăuntru ascund vulpea cea lacomă cu rău nărav şi plin de vicleşug.

Câţi sunt lipsiţi de dreapta socoteală lesne se alătură şi la cel ce bine şi la cel ce rău îl povăţuieşte; socotind că aceasta este bună, care ar învăţa-o cineva drept sau aparent drept. Pe aceştia se silesc să-i atragă în prăpastia lor, pe răzvrătirea acelora socotind-o a fi cuvânt de îndreptare pentru ei, iar pe însoţirea răutăţii ca o micşorare a greşelilor. De aceştia trebuie să ne ferim, în tot chipul ca nici pe alţii să nu vateme prin boala ciumii sufleteşti, şi din toate părţile fiind împiedicaţi, poate ruşinaţi se vor întoarce spre bine. Iar de la cei îmbunătăţiţi vor putea primi sfat.

Că acesta şi Sf. Apostol Pavel a învăţat, zicând: ” Pentru cel ce nu lucrează nimic, ci umblă iscodind, pe acesta zice, însemnaţi-l şi nu vă amestecaţi cu dânsul, ca să se ruşineze”.

sus

p616 – p618

Partea a IV-a CUPRINS