Skip to content

CUVÂNTUL 4

partea a IV-a – cuprins

Nu se cade monahului nicidecum să dorească stăpânire peste fraţi

Nu se cuvine călugărului să poftească stăpânire peste fraţi, că diavolească este boala aceasta şi cauză a iubirii de stăpânire, care este semn al răutăţii diavolului. Că şi el a căzut din cauza mândriei şi cel ce este stăpânit de patina aceasta, se aseamănă lui. Apoi încă şi zavistuitori, sfăditori, pârâtori şi fără de ruşine, clevetitori şi măgulitori, izvoditori de rele şi adară de cuviinţă, smeriţi şi la petreceri proaste supuşi şi trufaşi şi de multă tulburare plini îi face această patimă pe cei ce s-au robit. Că unul ca acesta zavistuieşte pe cei vrednici şi-i cleveteşte pe aceştia, le va ruga de multe ori şi moartea, ca prin lipsa celor îndemânateci spre lucrul acesta, peste dânsul să vină alegerea şi hotărârea.] Şi se va linguşi pe lângă cei ce pot să-i dea dregătorie şi pentru aceasta va fi supus celor mai de jos, de îi vor sta împotrivă. Va face vicleşuguri şi va avea tulburări şi păreri nenumărate şi liniştea sufletului şi-o va risipi şi Dumnezeul păcii va fi gonit de la el, neavând unde să se odihnească. Cunoscând dar paguba, să fugim de această poftă necuviincioasă. Iar dacă cumva Dumnezeu va alege pe cineva din noi spre unele ca acestea (adică întâietate sau dregătorie), ştie Dumnezeu cu ce chip îl va da pe cel vrednic; noi nicidecum nu ne ştim pe noi că am umblat după acest fel de lucru, ori că am avut în suflet pofta aceasta, căci boală prea cumplită este a sufletului şi cădere din bunătăţi.

sus

p618 – p619

Partea a IV-a CUPRINS

Anunțuri