Skip to content

CUVÂNTUL 13

partea a IV-a – cuprins

Un pustnic oarecare îmbunătăţit, mergând odată prin pustie, a întâlnit o fecioară şi-i zice: „Ce faci aici, maică?”. Ea, voind să-şi ascundă taina, i-a răspuns: „Am rătăcit drumul, avo, şi mă rog să mi-l arăţi”.

Dar pustnicul cunoscând cu duhul cele pentru ea, îi zise: „Minciuna este a diavolului, iar tu să-mi spui adevărul”. Atunci fecioara cerându-şi iertăciune, zise bătrânului: „Pentru că oarecare s-a smintit pentru mine, părăsind cetatea am venit în această pustie, ca în chipul acesta să-l scutesc de vătămare, iar eu să mă izbăvesc de tulburarea lui. Deci amândoi am scăpat de ispită. Şi iată că am împlinit astăzi 17 ani cu darul lui Dumnezeu şi până acum nici eu nu am văzut pe cineva nici altul pe mine”. Atunci pustnicul o întrebă: „Dar ce mănânci?”. Iar ea îi arătă o basma în care avea nişte bob muiat şi îi zise: „Bobul acesta muiat l-am luat cu mine, când am ieşit din cetate, şi aşa a iconomisit Dumnezeu, că iată am mâncat din el până astăzi şi încă nu s-a împuţinat”. Acestea auzind pustnicul s-a mirat, dând slavă lui Dumnezeu, care astfel iconomiseşte pentru cei cari iubesc curăţia.

sus

p640 – p641

Partea a IV-a CUPRINS