Skip to content

CUVÂNTUL 17

partea a IV-a – cuprins

Tot în această zi se mai face pomenirea sfântului Amon Egipteanul.

Sfântul Amon rămânând de mic fără părinţi a fost silit de unchiul său ca să-şi ia o soţie. După nuntă s-a sfătuit cu soţia sa ca să trăiască amândoi în curăţie. Învoindu-se deci la aceasta au trăit în mijlocul lumii ca fraţii 18 ani. După aceea au plecat amândoi în muntele Nitriei, trăind mai întâi împreună într-o colibă, după aceea şi-au făcut chilii deosebite ducând viaţă cu adevărat îngerească. Pe acest sfânt l-a cunoscut şi Sf. Marele Antonie şi s-a minunat de viaţa lui.

L-a întrebat odată un frate pe Sf. Amon, zicând: „Părintele meu duhovnicesc mă trimite în ascultare şi mă tem să nu cad în curvie”. Îi zice atunci Sf. Amon: „Frate, oricând îţi va veni ispită zi: Dumnezeule al puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, izbăveşte-mă”.

Odată acest frate fiind trimis de părintele lui a intrat la un oarecare cunoscut din cetate şi neaflându-se în casă decât o fecioară, aceasta din îndemnul vrăjmaşului a încuiat uşa după el când a intrat. Înţelegând fratele vicleanul scop al fecioarei a strigat cu glas mare: „Dumnezeul părintelui meu, scapă-mă”. Şi numaidecât s-a aflat în drumul care ducea la schit.

Tot acest sfânt mai zice că pentru cel care iubeşte curăţia nu se cuvine ca să se vadă pe sine gol cândva. Deci fiind odată nevoit sfântul Amon să treacă râul Licu (Lup) care inundase de ploaie şi nevoind să se dezbrace, având cu sine şi pe ucenicul său Teodor, spre a nu se vedea gol unul de către altul, se frământa cu gândul cum să treacă râul.

Deci cugetând aceasta se vede pe neaşteptate răpit prin văzduh până dincolo de râu. Pentru aceasta şi Sfântul Vasile cel Mare spune pentru călugăriţe şi fecioare că nu se cade a face vreo mişcare necuviincioasă, chiar dacă nu sunt văzute de nimeni, spre a nu scârbi prin ceva necuviincios pe Mirele Hristos.

Se spune din tradiţie că Prea Curata Fecioară atâta de multă cuviinţă avea încât nu îndrăznea să îşi ridice ochii către cineva ori să vorbească (afară de părinţi), şi ori cu cine s-ar fi întâlnit îşi pleca numai capul în chip de închinăciune fără să vorbească. Pentru aceea s-a învrednicit a vorbi cu Sfântul Arhanghel Gavriil, care îi aducea hrană în Templu.

Atât de mult iubeşte Dumnezeu Fecioria încât pentru podoaba Fecioarei celei prea curate şi prea nevinovate, a plecat cerurile spre pământ, sălăşuindu-se în fecioreasca ei mitră, ca şi roua, după cum spune Proorocul.

sus

p644 – p645

Partea a IV-a CUPRINS