Skip to content

CUVÂNTUL 19

partea a IV-a – cuprins

Tot în această zi se mai face pomenirea cuvioasei Domnina cea nouă.

Aceasta era din oraşul Chiron din Antiohia, iar părinţii ei erau dreptcredincioşi şi bogaţi. Pentru dragostea ei cea mare pe care o avea către Dumnezeu şi-a făcut o colibă în grădina părintească, unde se liniştea de cele ale lumii, având neîncetată umilinţă. Din plânsul ei cel mult avea fericita obrajii şi hainele ei cele de păr toate scăldate în lacrimi care niciodată nu se uscau. Fiind în apropiere o biserică, intra acolo la miezul nopţii pentru a-şi face rugăciunile obişnuite de noapte. Fericita Domnina a înduplecat atât pe mama ei, cât şi pe fraţi ca să împodobească din averea lor acea biserică. N-a întrebuinţat altă hrană cuvioasa, decât linte muiată, măcar că era pe jumătate moartă de slăbănogire, fiind din fire bolnăvicioasă. Şi măcar că trăia în mijlocul lumii, însă niciodată nu se uita în faţa cuiva şi nici faţa ei nu o lăsa să fie văzută de cineva, fiind totdeauna acoperită cu îmbrăcămintea (vălul) ei de păr, iar capul îl ţinea plecat până la genunchi; vorbea subţire cu vocea slabă însoţită totdeauna de lacrimi.

sus

p647

Partea a IV-a CUPRINS