Sări la conţinut

CUVÂNTUL 23, Din vechiul Limonar grecesc

partea a IV-a – cuprins

Un călugăr bătrân cu viaţă sfântă, avea chilia în locul care se numea Monidria; din multa sa simplitate, se împărtăşea oriunde se făcea liturghie, în vremea aceea ortodocşii fiind amestecaţi cu armenii. Când s-a apropiat vremea să-şi dea sufletul, i-a descoperit Îngerul Domnului: „Iată, sfârşitul tău a sosit, deci cu cine vrei să te îngropăm? Cu ceilalţi călugări sau cu cei din Ierusalim?”. Bătânul i-a spus că nu ştie. I-a zis Îngerul: „Vezi, gândeşte-te bine şi după trei zile vii să-mi spui”. Bătrânul gândindu-se, s-a dus la alt călugăr bătrân ortodox şi i-a spus cuvintele auzite de la Înger. Acela a rămas mirat, fără grai, şi l-a întrebat: „Spune-mi, bătrânule, unde te împărtăşeşti cu Sfintele Taine”. I-a răspuns cuviosul: „Oriunde găsesc”. Deci i-a zis: „Ia seama altă dată de la alţii să nu te împărtăşeşti, decât numai de la ortodocşi, care recunosc cele patru Sfinte Soboare Ecumenice” (pentru că monofiziţii nu-l recunoşteau pe al patrulea).

Ducându-se bătrânul la chilia lui, în ziua a treia a venit Îngerul şi îi zise: „Ce ai făcut, bătrânule? Te-ai gândit bine cu cine vrei să fii orânduit?”. Iar bătrânul i-a spus: „Vreau să fiu înmormântat ca şi cei din Ierusalim”. După ce Îngerul i-a zis „Bine, bine”, îndată şi-a dat sufletul.

Aceasta s-a făcut cu mila lui Dumnezeu ca să nu-şi piardă bătrânul ostenelile şi nevoinţele lui şi să nu fie osândit cu monofiziţii (armenii). Deci de aici să înţeleagă toţi creştinii ortodocşi că nu se cade să se ducă la bisericile celor de altă credinţă, nici să se împărtăşească de la dânşii. Şi nici preoţii ortodocşi să nu-i împărtăşească pe cei de altă credinţă.

sus

p652 – p653

Partea a IV-a CUPRINS

Reclame