Skip to content

POSTFAŢĂ

partea a IV-a – cuprins

Lucrarea aceasta a Sfântului Ioan Iacob, care cuprinde poezii şi proză cu conţinut moral, dogmatic şi naţional, constituie o ediţie completă a ceea ce a lucrat Sfântul, care se păstrează în manuscris în două volume şi mai multe caiete (acestea s-au găsit până astăzi).

Titlul cărţii s-a păstrat cel scris de Sfântul Ioan pe prima pagină din volumul I al manuscrisului: „Din Ierihon către Sion – Trecerea de pe pământ la Cer”.

Sfântul Ioan s-a născut creştin şi a trăit viaţa creştinească în toată plenitudinea ei. Viaţa lui constituie un model grăitor pentru toţi creştinii. Copiii trebuie crescuţi de mici în familie în frica lui Dumnezeu. Datoria aceasta revine mamei, dar şi tatălui. Sfântul Ioan, rămas orfan, a fost crescut în temere de Dumnezeu de bunica lui, Maria. În şcoală, la liceu, în tot timpul a dus o viaţă austeră, renunţând la jocuri şi distracţii, în schimb şi-a ales rugăciunea şi citirea cărţilor religioase.

A studiat viaţa sfinţilor români, dintre care l-a atras îndeosebi Daniil Sihastrul – contemporan cu Binecredinciosul Ştefan cel Mare – care l-a sfătuit pe voievod şi s-a rugat pentru el ca să-i bată pe turci.

L-a atras viaţa deosebită a Sfântului Nifon de la Argeş, fost patriarh al Constantinopolei şi Mitropolit al Ţării Româneşti sub Radu cel Mare, căruia i-a cântat viaţa în versuri.

În Ţara Sfântă i-a cunoscut pe părinţii duhovniceşti de valoare, în special pe duhovnicul Sava, căruia i-a dedicat poezii. Sfântul Ioan scoate în evidenţă datoria ucenicilor de a se ruga pentru duhovnicii lor, atât în viaţă, cât şi după moartea acestora, căci aceştia i-au luat în chezăşie prin iertarea păcatelor lor şi este rugător pentru ei.

L-a atras deosebit şi viaţa aspră a Sfintei Maria Egipteanca, care a trăit 47 de ani în Pustiul Iordanului şi căreia i-a dedicat poezia cu împărtăşirea Sfintei pe malul Iordanului de către preotul Zosima.

Strigăt de bucurie a scos Sfântul Ioan la canonisirea Sfântului Nicodim Aghioritul, marele învăţat şi filosof al Athonului, care luminează şi astăzi creştinătatea cu cărţile scrise de el, care rămân ca o călăuză de mântuire pentru toate veacurile. Ca şi Sfântul Nicodim, Sfântul Ioan este un apărător al tradiţiei şi al Sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe, pentru care el adresează Sfântului Nicodim aceste versuri:

Pidalionul scris de tine
Să fie naţiei creştine
Ca o duhovnicească cârmă,
Iar cartea „Celor cinci simţiri”
Oglinda sfintei mântuiri.

Foarte important este detaliul din capitolul „Un Adaos despre adevărata mărturisire şi două pilde despre minciuni” unde se scoate în evidenţă faptul important, că la mărturisire nu trebuie să se arate numai numele păcatelor, ci trebuie arătat şi gradul sau măsura la care au ajuns aceste păcate.

Grija cea mare a Sfântului Ioan a fost ca să ne lase învăţături exprimate simplu şi curgător, cu care să ne putem ridica pe scara virtuţilor şi să ajungem la rugăciunea curată, care este convorbire cu Dumnezeu.

Cine citeşte cu atenţie opera Sfântului Ioan şi caută s-o înţeleagă şi s-o trăiască, ajunge sigur la mânăstire, trece de pe pământ la Cer.

Omul trebuie să fie raţional şi, dacă este raţional, trebuie să se îngrijească de cele două componente ale naturii sale: suflet nemuritor şi trup muritor. Aici este raţiunea, ca din cele două componente grija mare să fie pentru sufletul nemuritor. Lumea modernă prin filosofia materialistă, a inversat cele două elemente, dând prioritate materiei inerte şi conducând lumea spre iraţionalitate. Cartea Sfântului Ioan ne poate feri de iraţionalitate şi astfel vom putea „beneficia” de mântuirea sufletului.

Să credem că Sfântul Ioan a trăit şi trăieşte pentru noi: el are mare îndrăzneală către Dumnezeu deci să-i cerem ajutor şi vom primi dar de la Dumnezeu pentru a învinge toate greutăţile ce ne întâmpină în viaţă.

Toţi cei cari vor să fie oameni raţionali, să citească de multe ori cartea Sfântului Ioan: poeziile sunt ca nişte rugăciuni, iar proza lui dă esenţialul în puţine cuvinte. Cartea Sfântului Ioan constituie o „Scară a lui Iacob” pe care ne putem urca la Cer, fără eforturi de a citi alte multe cărţi care poate n-ar putea să cuprindă tot conţinutul acesteia.

Monah Ioan, Athos

sus

p655 – p656

Partea a IV-a CUPRINS

Reclame