Skip to content

RUGĂCIUNI ŞI CUGETĂRI UMILICIOASE

(ca a fiului risipitor)

cuprins

Podoaba cea sufletească
Eu nebuneşte am pierdut,
Şi-mbrăcămintea lipsindu-mi,
Nu pot să intru la cină:
O, luminează-mă Doamne,
Izvorule de lumină!

La Crucea Ta prea cinstită
Eu cel netrebnic am scăpat;
Înviforându-mă groaznic,
M-am cufundat în păcate
Ajută-mă ca lui Petru
Şi din adâncuri mă scoate!

Stăpâna mea Prea Curată
Noianul Sfintei îndurări,
Tu sârguind mă întoarce
Din ţara cea fără mană
Căci cheltuindu-mi averea
Ajuns-am slugă vicleană.

Stăpâne mult Îndurate,
Să nu mă laşi în drum zacând
Căci la tâlhari eu sunt pradă
Şi n-are cine mă scoate !
Decât iubirea-ţi de oameni
Ce covârşeşte pe toate !

Botezătorule Sfinte
– Cel mai mare Prooroc
Fiind şi mergător înainte –
Ai îndrăzneală la Domnul.
Deci pentru noi mijloceşte
Cu rugăciunea fierbinte !

Cămara Ta cea de nuntă
Împodobindu-se acum
O! Sufletescule Mire
Făclia mea mi se stinge!
Când uşa se va închide
Atuncia zadarnic voi plânge.

Pe mine mult ticălosul
Cum mă mai ţine pământul
Şi soarele cum revarsă
Lumina şi peste mine!
O, Doamne nu mai sunt vrednic
A mă uita către Tine.

De n-aş avea sprijin darul,
De mult în iad aş fi pierit
Căci trupul meu prea curvarul
La cele drăceşti mă târăşte:
O, Doamne să nu mă răpuie
Vrăjmaşul ce mă urăşte!

Cum moartea îmi stă înainte!
Iar eu petrec nepăsător
Căci n-am aducere aminte
De-nfricoşata venire;
Înţelepţeşte-mă, Doamne,
Să am a Ta pomenire!

Pe streini eu îi judec
De mine însă nu gândesc
Pentru aceasta alunec
Pe căile povârnite
O, suflete ia aminte
Că singur te duci în ispite!

Când mă scârbeşte vreun frate
În mine răul îl păstrez
Pre cei ce-mi fac însă bine
Îi trec mereu cu vederea
Întunecatul de mine
Cum mă vânează părerea!

O, cât de lungă îmi pare
A rugăciunii rânduieli!
Iar când lucrez ale lumii,
Nici trudă nu am nici boală
Cum mă orbeşte ţărâna
Şi lumea cum mă înşeală.

În inima mea cea săracă
Tâlharii noaptea s-au ascuns
Şi plănuiesc s-o prefacă
În peşteră de ruşine
Dar tu grăbind înnoieşte
Pre darul Tău întru mine!

Deşertăciunile lumii
Îşi au cuibar în mintea mea
Şi nici un grai din Scriptură
Nu-l pot ţine minte bine
Slăbănogită făptură
O, ticălosul de mine!

În toată ziua şi ceasul
Făgăduiesc a mă-ndrepta
Şi nu mă las de năravuri
Ca râmătorii din baltă;
Dar oare ce voi răspunde
Mergând în lumea cealaltă?

Cu gura mea cea spurcată
Am uneltit nelegiuiri
Deci cum rosti-voi acuma
Dumnezeescul tău nume!
Învredniceşte-mă Doamne
Să mor despre cele din lume!

Privirea mea pătimaşă
Spre cele curveşti am întins-o
Deci stând acum la jertfelnic
Cum să te văd, Împărate!
O, scapă-mă de orbire
Şi la lumină mă scoate!

În viaţa mea deşartă
Eu m-am purtat cu vicleşug
Şi mă cutremur când intru
La preacuratele Taine;
O, primeşte-mă, Doamne,
Cu cele de nuntă haine.

Mândria cea diavolească
Mă stăpâneşte necurmat
Iar Tu Te smereşti pentru mine
Şi te pogori pân-la moarte!
Acum cunoscându-mi căderea,
Iată, smeritu-m-am foarte!

Pe calea fărădelegii
Piciorul meu s-a poticnit
Dar Tu de pe Cruce mi-arată
Cărarea ce duce la tine!
Mironosiţelor Sfinte
Luaţi-mă voi şi pe mine.

Fiind eu rob trândăviei
Cu somnul morţii dormitez
Făgăduinţele Sfinte
Neîmplinindu-mi la vreme
Trezeşte-mă, O, Părinte,
Că nimeni nu vrea să mă cheme.

Pe calea cea strâmtă a Crucii
Ai următori pe Sfinţii toţi
Cari se grăbesc să te-ajungă
Cu lacrimi, sudori şi cu sânge!
Pre mine grija lumească
Cu tiranie mă strânge!

sus

p53 – p55

Partea I – Versuri – Cuprins