Skip to content

MĂRTURISIREA FIULUI PIERDUT

cuprins

Cheltuit-am pe pământ,
Moştenirea mea la rău
Şi acum nevrednic sunt
Ca să mă numesc „al Tău”!

Cu năravul cel porcesc
Traiul mi l-am irosit
Şi veşmântul sufletesc
În desfrâu l-am ponosit.

După ce m-a vătămat
Arşiţa păcatului,
Sfântul dar mi s-a luat
Mie, desfrânatului.

Flămânzind de darul Tău,
Sufleteşte eu muream,
Şi în slujba celui rău
Eu cu totul mă aflam.

Porcilor am fost păstor
La „boierul cel gândit”
Şi din roşcovele lor
Poftele mi-am împlinit.

sus

p80

Partea I – Versuri – Cuprins

Reclame