Skip to content

ICOANA NEVINOVĂŢIEI

cuprins

În zilele de iarnă,
Cu cer posomorât
Doar murmurul de ape
Îmi ţine de urât.

Iar vara pe căldură
Când nimeni nu mai vine,
O biată turturică
Se uită jos la mine.

În preajma mea se joacă
Frumoşii porumbei,
Voind – parcă – să-mi zică
Să merg la joc cu ei.

Privind la ei acuma,
Îmi pare că învie
Cea mult nevinovată
A mea copilărie.

Dar când privesc în vale
Pârâul fără apă,
Atunci mă văd cu jale
Alăturea de „groapă”.

Căci viaţa mea pustie
Acum mi s-a scurtat,
Şi calea pentru mine
De mult s-a strâmtorat.

Ah! cum aş vrea acuma
Să fiu nevinovat
Ca porumbelul gingaş
Şi fără de păcat!

sus

p88 – p89

Partea I – Versuri – Cuprins

Anunțuri