Skip to content

CUGETĂRI

cuprins

Cât de mult iubeşte Domnul
Pe făptura Lui de jos
Şi cum nu socoate omul
Darul cel întru Hristos!

Toate minţile din lume
Şi talentele de soi
Nu ajung ca să măsoare
Mila Lui cea către noi!

Pentru om zideşte lumea
Cu Edenul desfătat,
Aşezându-l să rămâie
Veşnic ca un împărat.

Prin păcatul neascultării
Pierde locul fericit
Şi la stricăciunea morţii
Omul este osândit!

Nelăsând pe totdeauna
Să rămânem sub blestem,
Vine jos Mântuitorul
Şi ne cheamă la Eden.

El pogoară tainic cerul
Prin venirea pe pământ
Ca să ne sfinţească firea
Cu al darului veşmânt.

Viaţa cea nemuritoare
Dobândim noi cei de jos
Şi ne facem fiii slavei
Prin Lumina lui Hristos!

sus

p94

Partea I – Versuri – Cuprins