Skip to content

ÎNTRU SLAVA ZIDITORULUI

Nota website: manuscrisul acestei poezii se găseşte în secţiunea Resurse/Manuscris

cuprins

O, mare eşti Tu, Doamne!
Se miră ochii mei
De firea cea văzută
Cu armonia ei!

Pe cele trecătoare
Aşa le-mpodobeşti!
Dar cât mai minunate
Vor fi cele cereşti!

De-ar înţelege mintea
Podoaba cea de sus,
Te-ar pomeni de-a pururi,
Stăpânul meu – Iisus.

Atunci dulceaţa lumii
De tot am defăima
Şi raza Ta cea Sfântă
Mereu ne-ar desfăta.

Dar mintea cea greoaie
Atârnă spre pământ,
Împiedicând pe suflet
Din Sfântul său avânt.

Pornirea pătimaşă
A trupului de lut
Adesea ne desparte
De Cel ce ne-a făcut.

Înaripează, Doamne
Gândirea mea spre cer
Şi-mi uşurează trupul
Cu sufletul stingher!

sus

p122 – p123

Partea I – Versuri – Cuprins