Skip to content

ICOANE VECHI

cuprins

Iordane prea blagoslovite,
Izvorule duhovnicesc,
Când viaţa mea se amărăşte
Mereu la tine mă gândesc.

Deşi, din vorbele streine,
S-arată chipul tău schimbat,
Eu nu te pot vedea cu mintea
Decât aşa cum te-am lăsat:

Cu minunate păsărele,
Cu florile bătrânei lunci,
Te văd împodobit şi-acuma
Precum te cunoşteam atunci.

În valea ta cea răsfăţată,
La Schitul nostru românesc,
Acelaşi farmec mi s-arată,
Aceiaşi linişte simţesc.

La peştera din Vitavara
Cu mintea mea zăresc mereu
Pe Mergătorul Înainte
Vorbind cu Domnul Dumnezeu.

Apoi la vale, către mare,
S-arată umbre din trecut
A cuvioşilor Sihaştri,
Cu numele necunoscut.

Alături, Preotul Zosima
Aşteaptă parcă şi acum
Pe Cuvioasa Egipteancă
Să-i dea „Merinde pentru drum”.

Iar dincolo – în cea parte –
Văd chipul cel uscat de post
A Sfintei Pustnice Maria,
– Ca cerbul fără adăport –

În cântecul de păsărele,
În mersul apelor – grăbit –
Eu simt şi astăzi armonia
Din „Ostrovul blagoslovit”.

La Sihăstria Hozevei, 1958

sus

p145

Partea I – Versuri – Cuprins

Anunțuri