Skip to content

ÎN PATRIA CEREASCĂ

cuprins

Acolo nu este durere,
Nici întristare, nici suspin,
Acolo nu sunt ploi nici nouri,
Acolo cerul îi senin.

Acolo „crivăţul” nu suflă
Şi n-avem teamă de război
Şi nici o „piatră de sminteală”
Nu strică pacea dintre noi.

Acolo, dacă vrei să mergem,
Vom fi mereu nedespărţiţi,
Dar pentru asta cere Domnul
Să fm mai bine pregătiţi:

Acolo Radioul nu mai urlă
Şi oamenii nu se sfădesc,
Iar cei care aruncă pietre
Acolo nu se pomenesc.

Să fim streini de „duhul lumii”,
Să fim ca morţi pentru Hristos,
Să nu iubim cele deşarte
Din câte sunt aicea, jos.

Să cugetăm mereu la moarte
Purtându-ne cu chip smerit,
Şi să iertăm, fără zăbavă,
Pe fraţii cari ne-au greşit.

Să nu vorbim de rău pe altul
Şi nicidecum să defăimăm,
Iar când ne vor veni necazuri,
Cu mulţumire să răbdăm.

Precum aleargă căprioara,
Grăbindu-se către izvor,
Aşa să alergăm spre Domnul,
Înaripaţi cu sfântul dor.

Când trupul se slăbănogeşte,
Cu duhul să ne întărim,
Căci numai duhul va să meargă
Acolo unde năzuim.

Acolo este „ţara noastră”,
Spre dânsa să ne sârguim,
Acolo unde nu sunt piedici
La „Noul Ierusalim”!

sus

p170

Partea I – Versuri – Cuprins