Skip to content

JERTFA CEA CU PĂCAT

cuprins

Un călugăr de la Neamţu
Foarte osârduitor
Ce era cu pildă vie
Pentru toţi cei din sobor,

Avea multă sârguinţă
Şi plătea la Leturghii
Într-u sfânta pomenire
Pentru morţi şi pentru vii.

Şi din râvna lui cea mare
Ca să poată pomeni
Se zbătea pentru parale
Să le poată sclipui.

Casa lui şi cu grădina
O dădea la chiriaşi,
La boierii cari vara
Regulat veneau din Iaşi.

Au venit întâi mai simplu,
Arătându-se retraşi,
Dar pe urmă ei făcură
Casa lui ca la oraş.

Au adus cu ei cucoane
Şi copii gălăgioşi,
Mandoline, gramofoane,
Să petreacă sănătoşi.

Ca să facă observaţii
Cuviosul nu putea,
Căci boierii plăteau bine,
Şi mai mult decât cerea!

Liturghiile de-a rândul
Pentru dânsul se făceau
Şi părinţii de la slujbă
Tare mult îl fericeau!

Mai ales la „Panahidă”
Foarte darnic mai era
Şi la zilele acelea
Praznic pentru toţi făcea.

Dar odată-n Postul Mare
S-a făcut celui numit
O descoperire sfântă
De un frate adormit.

I s-a arătat acela
Care mult se pomenea
Şi privind la dânsul aspru,
Mortul a grăit aşa:

Nu mai face pomenire
Frăţiorul meu iubit,
Căci ca fumul mă îneacă
Cele ce mi-ai dăruit!

Jertfa ta de la chirie
Nu mai este de folos
Ci mai mult mă chinuieşte
Ca un fum cu greu miros!

Când se urcă plin de daruri
Îngerul de jos la ceriu,
Se aude cum răsună
Muzică de la boieri.

Într-o clipă se preface
Milostenia în scrum
Şi se face o putoare
Şi un negru nor de fum!

Lasă-mă de-acum în pace,
Plata de la marţafoi
Nu aduce procopseală
Nici la tine, nici la noi!

Rugăciunea ta şi pacea
Ce aveai la început
Ne era un dar şi nouă
Decât toate mai plăcut.

Căci făcându-ţi ascultarea,
Preotul ne pomenea
Şi era mai mare plată
Decât din chiria ta.

Ţi-ai vândut Părinte pacea
Pentru banii de haram
Şi aduci rod din păcate
Ca şi Eva lui Adam!

Nu te saturi de-acuma
Nici pentru comândul tău,
Căci făcându-ţi ascultarea
Are grijă Dumnezeu!

Mulţi Monahi îşi fac pricină
Adunând pentru comând
Şi cu asta ei încalcă
Îngerescul legământ …

Sărăcia cea de voie
Pentru cinul îngeresc
Este bogăţia sfântă
Din prinosul sufletesc.

Voi, această sărăcie,
Frate, aţi făgăduit
Şi comânduri nu vă cere
Ca la cel căsătorit!

sus

p172 – p173

Partea I – Versuri – Cuprins

Anunțuri