Skip to content

Altă scrisoare

cuprins

La 2 Ianuarie 1958

Cinstitul meu părinte,

Nu ţi-am scris de praznic, căci mă gândeam că vei avea mulţi oaspeţi şi multe scrisori din altă parte.

Şi în adevăr iată acum aflu că ţi-a venit Oaspetele cel mare cu scrisoarea de chemare …

N-ai mai aşteptat să vie şi anul acesta primăvara cea dorită, ci te-ai grăbit să mergi singur acolo unde este veşnic primăvară!

Cu puţine zile mai înainte ai dorit să pogori la vale, mai aproape de Sf. Iordan, ca să te încălzeşti afară la lumina soarelui la Ierihon.

Dar văzând că ucenicii se împotrivesc, ai lăsat chilia ta şi te-ai urcat aproape de „Soarele cel Veşnic”, care îndulceşte toate şi nu apune niciodată!

Ai trimis ucenicului din peşteră cojocul tău părinte, ca şi oarecând Ilie Proorocul la înălţarea sa.

Parcă ţi-ar fi spus inima că de-acum să nu mai răceşti. Te-ai îmbrăcat acum în altă haină mai albă ca zăpada, care nu se mai învecheşte niciodată.

Ai lepădat trupul cel greoi şi neputincios şi te-ai făcut mai uşor ca o pasăre. Acuma nu mai este nevoie să strigi la ucenic ca să te ridice, căci te-ai ridicat mai sus decât noi pământenii.

Dar să ne ierţi pe noi nevrednicii tăi fii, că prea multe dureri şi prea multe greutăţi ţi-am pricinuit în lumea asta.

Bunul Dumnezeu să-ţi plătească din belşug blândeţele şi mila pe care ai arătat-o către toţi şi mai ales către noi românii cei nemernici şi prea obijduiţi.

Să nu vă miraţi fraţilor că scriu aceste rânduri, acum a patra zi după îngropare, Părintele nostru nu s-a despărţit cu totul de noi.

Deşi cu trupul s-a mutat de la noi, însă duhul lui priveghează asupra noastră din înălţime, căci pe cât de mare i-a fost dragostea pentru noi, pe atât de mare este şi îndrăzneala la Scaunul cel Ceresc.

S-a stins făclia noastră duhovnicească de pe pământ, ca să răsară mai luminos în lumea veşniciei.

De vom urma sfaturile şi pilda vieţii lui celei curate, atunci el nu va înceta să lumineze şi să mângâie cu darul său pe toţi.

Biserica din ceruri este strâns legată cu cea de pe pământ. Atât numai că cei trecuţi din viaţă alcătuesc Biserica celor întâi născuţi, adică Biserica Biruitoare, căci ei şi-au terminat lupta vieţii şi nu mai au războaie şi tulburări. Iar noi cei rămaşi, avem încă de luptat şi pentru asta Biserica celor de pe pământ se zicea Biserica Luptătoare, dar ea este una cu cea din ceruri.

SPRE ADUCERE AMINTE
DE SCUMPUL NOSTRU PĂRINTE
SAVA IEROSCHIMONAHUL

În Cartea cea către evrei, Sfântul Apostol Pavel ne porunceşte zicând: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu şi privind la săvârşirea vieţii lor, să le urmaţi credinţa”.
Cap. 13-7.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă următoarele: „De voieşti ca să cinsteşti pe răposatul tău, cinsteşte-l prin Psalmi şi prin o viaţă creştinească. Fă milostenie pentru el şi dă să facă Liturghii pentru numele lui”.

„Oricum ar fi el, lucrul acesta este foarte bun, căci de este el în chinuri, se izbăveşte prin rugăciunile tale, împreună cu ale Bisericii. Şi indată ce se izbăveşte, acest suflet va sta rugându-se pururea lui Dumnezeu, cu osârdie, pentru binele şi mântuirea acelui suflet, prin care el a dobândit mântuirea şi care locueşte încă pe pământ. Şi nu va înceta rugându-se, până ce acest suflet se va bucura şi el de mântuirea sa (adică de fericirea aceluia) întru împărăţia lui Dumnezeu”.

Însemnare

Rog pe fraţii noştri, cari citesc aceste cuvinte, să mă ierte că n-am putut trimite mai înainte de Sâmbăta morţilor caietul. Aceasta din cauza neputinţii mele.

Unele cuvinte au mai fost trimise la Eleon, fiind scrise cu creionul. Acum am mai adăugat şi altele. Ştiu că toţi îl pomenesc pe scumpul nostru Părinte, dar eu simt ca o datorie ca să vă aduc aminte, mai ales acum la începutul Postului, când se face mai multă rugăciune şi poate să-l pomenească fiecare la chilie. Căci deşi la Biserică nu fac pomeniri totdeauna, însă îndeosebi nu este oprit niciodată a ne ruga pentru cei răposaţi.

sus

p239 – p241

Partea I – Versuri – Cuprins