SEMNELE BUCURIEI

cuprins

Ridicându-te, cu slavă, Din „lăcaşul celor morţi”, Semnul suliţei, Hristoase, Şi al cuielor îl porţi. Fruntea Ta păstrează veşnic (Şi în veacul următor) Urma spinilor – adâncă – Ca un semn izbăvitor. Iar la Tronul cel din Slavă Crucea este „Steagul Sfânt”, Închinat la cer de Îngeri Şi de oameni, pe pământ. Taină negrăită, Doamne! Ca fiind un lucru rar, Porţi în slava veşniciei „Semnele de la Calvar”. Împăraţii fac izbândă Cu oştirea, la război, Tu zdrobeşti puterea morţii Viaţa dându-Ţi pentru noi. Întinzând, pe Cruce, mâna Tainic ne arăţi mereu Că eşti „Mirele Răbdării” Şi al „Milei Dumnezeu”. Iar în raiul desfătării Mai întâi pe cel tâlhar L-ai suit, Prea Milostive, Arătându-Ţi Sfântul dar.

p79

Partea I – Versuri – Cuprins