MĂRTURISIREA FIULUI PIERDUT

cuprins

Cheltuit-am pe pământ, Moştenirea mea la rău Şi acum nevrednic sunt Ca să mă numesc „al Tău”! Cu năravul cel porcesc Traiul mi l-am irosit Şi veşmântul sufletesc În desfrâu l-am ponosit. După ce m-a vătămat Arşiţa păcatului, Sfântul dar mi s-a luat Mie, desfrânatului. Flămânzind de darul Tău, Sufleteşte eu muream, Şi în slujba celui rău Eu cu totul mă aflam. Porcilor am fost păstor La „boierul cel gândit” Şi din roşcovele lor Poftele mi-am împlinit.

p80

Partea I – Versuri – Cuprins