CUGETĂRI SCURTE

cuprins

I Niciodată duhul nostru Nu se poate linişti Dacă nu ne dăm silinţa „Întru Domnul a trăi”. După cum nu tace pruncul Când lipseşte maica sa, Tot asemenea şi duhul Nu se poate alina. Întru Domnul este pacea, Întru El odihna mea, Calea cea adevărată Şi acum şi pururea. II Când mintea vrea să zboare La Bunul Dumnezeu, Atunci vrăjmaşul tainic Ne bântuie mereu. Împrăştie gândirea Ca pulberea în vânt Şi caută să tragă Privirea spre pământ. Privelişte deşartă Ne-arată cel viclean Ca să pogoare mintea Din „veşnicul liman”. III Piatra nesimţirii mele S-a făcut ca un mormânt Care veşnic mă apasă Şi mă trage la pământ. O, de s-ar mişca odată Piatra sufletului meu Ca să facă loc luminii Sfinte de la Dumnezeu. Întunerece de patimi Înlăuntrul meu domnesc, Iar vlăstarele virtuţii Toate se îngălbenesc.

p116 – p117

Partea I – Versuri – Cuprins