LIMANUL DUHOVNICESC

La „munte”, suflete smerite,
Ridică-te acum degrab,
Căci „marea vieţii” te înghite,
Cu mersul tău aşa de slab.

În „barca ta” nu este bază,
Căci n-are pânze la catarg
Şi drumul se îngreuiază,
Deci nu eşti acum „în larg”.

Limanul tău e mânăstirea,
Acolo traiul este lin
Şi poţi să capeţi mântuirea,
Păzind monahicescul cin.

Auzi chemarea părintească
A Dulcelui Mântuitor:
Să lepezi grija cea lumească
Luându-ţi „jugul cel uşor”.

Având credinţa neclintită,
Tu vei ajunge negreşit,
(Pe calea neprimejduită)
La „Ţărmul” cel prea mult dorit.

Urmează deci pe calea dreaptă
Strămoşilor celor iubiţi;
Căci, iată, duhul lor te-aşteaptă
În „Ţara celor Fericiţi”.

Mereu se roagă pentru tine
La Milostivul Dumnezeu
Să fii părtaş cu ei la „bine”
Smerite suflete al meu.

p119 – p120

ştiri