Sări la conţinut

CU GÂNDUL LA IORDAN

cuprins

Când mintea mea se strâmtorează
De dorul codrilor de brad,
Mă pomenesc atunci cu gândul
Mai jos de munţii Galaad.

Acolo văd curgând în vale
Iordanul tainic murmurând,
Iar sălciile de pe maluri
Le văd plecate ascultând.

Ce taine mari le povesteşte
Bătrânul cel cu tainic mers,
De stau aşa şi plâng cu mană
Ca fermecate de un vers.

Mă plec şi eu atunci cu gândul
Spre apa Sfântului Iordan
Şi când l-aud îmi trece dorul,
Iar mintea scapă de alean.

De multe ori pe ne-aşteptate
Pe gândul meu neliniştit
Îl aflu căutând verdeaţă
În chiparoşii de la Schit.

Dar zborul lui este zadarnic
Căci astăzi nu mai sunt aici
Decât doar trunchiuri fără frunze
Şi vechea gardă de finici.

În preajma schitului, pădurea
Acuma rău s-a pustiit
Şi nu auzi ca altădată
Al păsărilor ciripit.

Atunci gândirea amăgită
Se-ndreptă către răsărit
Pe calea care altădată
Mergeam cu drag la pescuit.

Dar azi cărarea cea bătută
Acoperitus-a cu spini
Şi nu mai poţi cunoaşte glasul
Ce vine azi de la vecini.

Aş vrea să trec de ceea parte,
Să uit al inimii amar,
Dar nu mai este astăzi luntre
Şi nici călugărul „pescar”.

Ce taine mari le povesteşte
Bătrânul cel cu tainic mers,
De stau aşa şi plâng cu mană
Ca fermecate de un vers.

Mă plec şi eu atunci cu gândul
Spre apa Sfântului Iordan
Şi când l-aud îmi trece dorul,
Iar mintea scapă de alean.

Pe malul apei doar o Cruce
A mai rămas ca sfânt odor;
Acolo mă opresc adesea
Şi plâng să-mi treacă al meu dor!

Ea este Crucea stăreţiei
Pe care neputând s-o port
Am îngropat-o lângă apă
În semn că stareţul e mort !

Să fie sfântă amintire
Celor carii m-au însoţit
Pe calea răstignirii mele
Şi carii mult s-au ostenit.

Iar celor cari pentru Domnul
Cu dragoste ne-au ajutat
Să fie semn de mulţumire
Din sufletul celui plecat !

Sub dânsa stau înmormântate
Dureri străvechi şi bucurii
Cu Năzuinţi neîmplinite
A unei biete stăreţii !

Lăsându-le să odihnească
Mă odihnesc şi eu puţin,
Apoi chemând acasă gândul
Ca dintr-un vis în sine-mi vin.

Scrisă în ziua Sf. Ioanichie
în Noiembrie 1954
Schitul „Sf. Ana” – Hozeva

sus

p143 – p144

Partea I – Versuri – Cuprins