CÂTEVA STIHURI PENTRU NĂRAVURI

cuprins

(adică păcate) Năravurile din mândrie Şi din iubirea de avut, Din pizmă şi din rea mânie Acestea sunt mai de temut. Căci dânsele atrag în suflet Săgeţile lui Veliar, Lipsindu-ne de pocăinţă Şi de dumnezeiescul dar (har)! Năravurile celelalte Ne vatămă şi ele foarte, Dar sufletul le lecueşte, Căci ranele nu sunt de moarte. Din trândăvie, desfrânare Şi lăcomie la mâncări Îţi vii mai repede în fire Căci ai în inimă mustrări. Pe când la cele dinainte Năravuri, zise „boiereşti”, Se întunecă săraca minte Şi foarte greu te pocăieşti. Deci suflete al meu smerite, Năravul ce ascundem noi Va fi vădit atunci din zapis La judecata cea de-apoi! Să-l reclamăm noi singuri astăzi Cerând pedeapsă pentru el, Căci de-l lăsăm, atunci „pârâtul” La cer va ridica „Apel”!

p206

Partea I – Versuri – Cuprins