O PĂRERE GREŞITĂ CARE NE VATĂMĂ PE MULŢI

partea a II-a – cuprins

În folia ce urmează am înşirat câteva slove de lămurire pentru adevărul înţeles al păcatului după mărturiile Sfintei Scripturi.

Mi s-a întâmplat să stau de vorbă cu multe persoane cari sunt cu părerea că, dacă nu umblă pe calea desfrâului lumesc, atunci nu au păcate şi deci nu au ce să mărturisească la duhovnic.

Sunt câţiva ani de când îndemn pe un frate din mânăstire să meargă la părintele duhovnic pentru mărturisire.

„Ce am eu cu duhovnicul (îmi zice el) doară n-am omorât pe tata şi nici nu trăiesc în păcate!”

Iată cum înţelege el păcatul şi mulţi sunt cari înţeleg ca şi el (deşi merg la duhovnic). Fratele cu pricina socoate ca o năpăstuire îndemnul la mărturisire. El, nevinovatul, nu ştie încă de duhovnic pentru că nu are păcate! Şi doar – să nu se deoache – nu este mai breaz decât „fiul cel pierdut” din Sfânta Evanghlie, dar pentru că … (să mă iertaţi) nu are femeie, el se crede fără păcat.

Iată unde se mărgineşte păcatul după socoteala lui şi din nenorocire mulţi sunt părtaşi cu el şi se împărtăşesc regulat, fără să ştie de părintele duhovnic. Prăpastie adâncă este asta pentru bietul suflet, căci se defăimează cea mai trebuincioasă taină pentru mântuire, adică Taina Pocăinţii (care împreună cu Sfântul Botez deschide uşa raiului la toată lumea). Căci cine socoate că nu este păcătos, acela nu are nici pocăinţă şi nu ştim unde este mântuirea lui.

Sfinţii Părinţi ne învaţă că orice abatere de la bine este socotită păcat (căci şi pruncul are mânie şi pizmă). Sf. Prooroc David se plânge „că întru păcate m-am născut” (Ps. 50), iar noi care am îmbătrânit în rele zicem că nu facem păcate? Oare numai desfrâul trupesc este păcat? Dar Tablele Legii, câte porunci ne-a dat Dumnezeu până la porunca a şaptea (să nu facă desfrânare)? Iar la cele nouă Fericiri din Sf. Evanghelie, oare fericeşte Domnul numai pe cei curaţi cu trupul? Dar nici nu aminteşte de asta, căci dacă n-ai inima curată, nici trupul nu este curat şi nici sufletul. Avem sute de mărturii despre asta şi noi ne înşelăm adesea socotind ca păcat numai troahna obişnuită în lume (adică desfrâul), iar altele care sunt mai vătămătoare nu le luăm în seamă. Dar oare numai cel care tuşeşte este bolnav? Câţi sunt atacaţi de oftică, de rac sau alte boli lăuntrice, dacă nu tuşesc şi nu scuipă, oare ei sunt bolnavi?