VEŞNICIA SUFLETULUI

cuprins

O, suflete, scânteie sfântă A „Soarelui (celui) gândit”, Odor nepreţuit al lumii Şi îngerilor prea cinstit! Făptura toată, cea văzută, Şi cerul cu podoaba sa Au fost gătite pentru tine, O, suflete, comoara mea ! De-aş fi lipsit de toate-n lume, Nimica n-am a pierde eu, Căci toate nu-s aşa de scumpe Ca tine, suflete al meu! Dar (vai)! lipsindu-mă de tine, Atunci pe toate le-am pierdut: Şi slava pregătită-n ceruri Şi orice bine am avut! Răscumpărat de la osândă Cu Sângele dumnezeiesc, Tu eşti chemat să fii mireasă A „Mirelui celui ceresc”. Cu „amanetul cel de taină”, Încredinţat de la Botez, Vei fii chemat, în ziua „nunţii”, La El să te înfăţişezi. Va trece cerul şi pământul, Iar tu vei rămânea mereu, Căci suflete, tu eşti „Icoana” Prea Veşnicului Dumnezeu!

p121

Partea I – Versuri – Cuprins