IMNUL CREDINŢEI

cuprins

O, Pravoslavnică credinţă, Tăria sufletului meu, Prin tine mi s-a dat putinţă Să caut către Dumnezeu! Când sufletul se alăptează Cu darul tău dumnezeiesc, Durerea mea se alinează Şi scârbele se potolesc. Când valurile ameninţă Ca să scufunde „luntrea mea”, În tine sfânta mea credinţă, Mă sprijinesc de-a pururea. Iar când din multă slăbiciune Greşesc Celui ce m-a zidit, Îmi dai curaj la Rugăciune, Să nu fiu deznădăjduit. În viaţa asta necăjită, Cu tine eu mă întăresc, Credinţa mea blagoslovită, Odorule dumnezeiesc! Atunci când vreau să mă doboare Vrăjmaşii cei neîmpăcaţi, La tine eu găsesc scăpare Şi ei rămân prea ruşinaţi. Iar la sfârşitul vieţii mele, Nădăjduiesc că şi atunci Adăposti-mă-vei de rele Şi de înfricoşate munci.

p157 – p158

Partea I – Versuri – Cuprins